Sari la conținut

Ioan Colibașul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Colibașul
Date personale
Născutsecolul al V-lea d.Hr. Modificați la Wikidata
Roma, Regatul Ostrogot⁠(d) Modificați la Wikidata
Decedatsecolul al V-lea d.Hr. Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Ocupațiecălugăr Modificați la Wikidata
Venerație
Sărbătoare15 ianuarie  Modificați la Wikidata
Statutul canonizăriiThe Venerable[*][[The Venerable (honorific prefix given to Eastern Orthodoxy monastic saints)|]]  Modificați la Wikidata
Sfinți

Ioan Colibașul (fl. secolul al V-lea) a fost un monah creștin, proclamat sfânt de Biserica Ortodoxă și sărbătorit în 15 ianuarie.[1]

A trăit, potrivit tradiției, în vremea împăratului bizantin Leon I Tracul (457-474).[2] Provenea dintr-o familie nobilă din Constantinopol,tatăl era general în armata bizantină și se numea Eutropiu iar pe mamă o chema Teodora.[2][3] Ioan a beneficiat de o educație bună în timpul copilăriei, învățând teologia creștină și științele profane (filozofia și retorica).[2] Văzându-i dragostea pentru Biserică, părinții i-au dăruit o evanghelie „ferecată cu aur”, când el avea vârsta de 12 ani.[2]

Ioan râvnea să ducă o viață monahală, așa că a fugit de acasă și a mers la o mănăstire din provincia Bitinia, unde a depus jurămintele călugărești.[2] A viețuit șase ani în mănăstire, dar, mistuit de dorul de părinții săi, a cerut binecuvântarea egumenului să se întoarcă la Constantinopol.[4] S-a stabilit acolo, neștiut de nimeni, într-o colibă aflată în apropierea casei părintești, pentru a-i vedea zilnic pe cei dragi.[1] A trăit acolo în sărăcie, primind mâncare de la masa părinților săi, care nu l-au recunoscut deoarece slăbise mult ca urmare a posturilor îndelungate.[1]

Simțind că i se apropie moartea, a chemat-o pe mama lui și și-a dezvăluit identitatea, fiind recunoscut după evanghelia care îi fusese dăruită în copilărie.[1] A murit înconjurat de părinții săi și a fost îngropat în straiele de cerșetor pe care le purta chiar în locul unde era coliba lui.[1] Părinții săi au construit deasupra mormântului său o biserică,[1] alături de care a fost amenajat un azil pentru săraci.

În timpul cruciadelor, capul Sfântului Ioan a fost dus la Besançon (Franța), iar restul moaștelor la Roma. Viața lui a fost prezentată în lucrarea Patrologia Graeca (1857-1866) a lui Jacques Paul Migne.

Sf. Ioan Colibașul
  1. 1 2 3 4 5 6 Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, 2000, p. 142.
  2. 1 2 3 4 5 Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, 2000, p. 141.
  3. „Viața Sfântului Cuvios Ioan Colibașul | Doxologia”. doxologia.ro. . Accesat în .
  4. Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, 2000, pp. 141-142.
  • Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, Ed. Lucman, București, 2000, pp. 141-142.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]