Ioan Alexandru (jurist)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Prof. univ. dr. Ioan Alexandru la celebrarea a 75 de ani de viaţă şi 50 de ani de activitate

Ioan Alexandru (n. 28 septembrie 1939, Tohanu Nou, jud. Brașov) este un jurist român, profesor universitar, doctor și reputat teoretician în domeniul științelor administrative.

Obține diploma de licență în cadrul Facultății de Drept din București în 1961. Urmează apoi cursuri post-universitare în organizarea și conducerea administrației publice, precum și cursuri de limbi straine. Acestora li se adaugă stagiile de specializare la Colegiul Europei (Bruges, Belgia) și la Institutul European de Administrație Publică (Maastricht, Olanda) din anii 1992-1993. Susține teza de doctorat în 1975, sub îndrumarea profesorilor Ioan Ceterchi și Ion Vântu.

În 1992 este confirmat în calitate de profesor universitar în specializarea Drept administrativ și Știința administrației, iar în 2001 conducător de doctorat în Drept și Științe Administrative.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Ioan Alexandru: Autocrația electivă vs. Democrația parlamentară, Editura Universul Juridic, București 2015, ISBN 978-606-673-671-8
  • Ioan Alexandru: Democrația constituțională - Utopie și/sau Realitate, Editura Universul Juridic, București 2012, ISBN 978-973-127-775-2
  • Ioan Alexandru: Interdisciplinaritatea. Noua paradigmă în cercetarea și reformarea administrației publice, Editura Academiei Române, București, 2010, ISBN 978-973-27-1939-8
  • Ioan Alexandru: Tratat de administrație publică, Editura Universul Juridic, București, 2008, ISBN 978-973-8929-92-0
  • Ioan Alexandru: Drept Administrativ European, Editura Universul Juridic, București, 2008, ISBN 978-973-127-081-4
  • Ioan Alexandru, Mihaela Cărăușan, Ilie Gorjan, Ivan Vasile Ivanoff, Cezar Corneliu Manda, Alina-Livia Nicu, Crina Rădulescu, Cătălin Silviu Sararu: Dreptul administrativ în Uniunea Europeană, Editura Lumina Lex, București, 2007;
  • Ioan Alexandru: Administrația Publică: Teorii, Realități, Perspective, Ediția a IV-a, Editura Lumina Lex, București, 2007;
  • Ioan Alexandru și colectiv: Drept Administrativ, Ediția a II-a, Editura Lumina Lex, București, 2007;
  • Ioan Alexandru și colectiv: Cursul de Drept Administrativ European, Ediția a II-a, Editura Lumina Lex, București, 2006;
  • Ioan Alexandru și colectiv: Drept Administrativ, Ediția I, Editura Lumina Lex, București, 2005;
  • Ioan Alexandru și colectiv: Cursul de Drept Administrativ European, Ediția I, Editura Lumina Lex, București, 2005;
  • Ioan Alexandru: Dreptul și managementul, Editura All Beck, București, 2004;
  • Ioan Alexandru: Politică, Administrație, Justiție, Editura All Beck, București, 2004;
  • Ioan Alexandru: Drept Administrativ Comparat, Ediția a II-a, Editura Lumina Lex, București, 2003;
  • Ioan Alexandru și colectiv: Drept Administrativ, Ediția a II-a, Editura Economica, București, 2003;
  • Ioan Alexandru: Ministerul Public între executiv și justiție, Editura Lumina Lex, București, 2002;
  • Ioan Alexandru: Administrația Publică: Teorii, Realități, Perspective, Ediția a III-a, Editura Lumina Lex, București, 2002;
  • Ioan Alexandru și colectiv: Drept Administrativ, Ediția I, Editura Economică, București, 2002;
  • Ioan Alexandru: Știința administrației, Editura Economică, București, 2001;
  • Ioan Alexandru: Criza administrației, Editura All Beck, București, 2001;
  • Ioan Alexandru și colectiv: Serviciile publice, Editura Economică, București, 2000;
  • Ioan Alexandru: Drept Administrativ Comparat, Ediția I, Editura Lumina Lex, București, 2000;
  • Ioan Alexandru: Administrația Publică: Teorii, Realități, Perspective, Ediția a II-a, Editura Lumina Lex, București, 2000;
  • Ioan Alexandru: Curente de gândire privind administrația publică, Editura Economică, București, 2000;
  • Ioan Alexandru și colectiv: Drept administrativ, Editura OMNIA, Brașov, 1999;
  • Ioan Alexandru: Administrația Publică: Teorii, Realități, Perspective, Ediția I, Editura Lumina Lex, București, 1999;
  • Ioan Alexandru și colectiv: Introducere în studiul procesului de cooperare interregională (cu specială privire la problematica transfrontalieră), Editura Sylvi, București, 1997;
  • Ioan Alexandru: Introducere în teoria administrației publice, Editura Sylvi, București, 1997;
  • Ioan Alexandru: Structuri, mecanisme și institutii administrative, Editura Sylvi, București, 1996;
  • Ioan Alexandru și colectiv: Democrația locală în România contemporană, Editura Realitatea, București, 1995;
  • Ioan Ceterchi și Francisc Deak (coord.), Ioan Alexandru: Probleme fundamentale ale statului și dreptului socialist român, Academia de Studii Social-Politice, 1980;
  • Ioan Alexandru și colectiv: Probleme ale administrației de stat în Republica Socialistă România (culegere de suporturi de curs), Centrul de Perfecționare și Pregătire a Cadrelor din Economie și Administrația de Stat, 1979;
  • Ioan Alexandru și colectiv: Drept românesc contemporan. Evoluție și perspective, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Conferirea titlului de Doctor honoris causa, Universitatea Danubius, 2010
  • Premiul Andrei Rădulescu pentru „Tratat de Administrație Publică”, acordat de Academia Română
  • Titlul de Doctor honoris causa al Universității Danubius din Galați, 2010;
  • Premiul Paul Negulescu pentru „Tratat de Administrație Publică”, acordat de Uniunea Juriștilor din România, 2008;
  • Premiul Anibal Teodorescu pentru „Sisteme politico-administrative europene”, acordat de Uniunea Juriștilor din România, 2007;
  • Premiul "Mircea Manolescu" pentru „Politică, administrație, justiție”, acordat de Uniunea Juriștilor din România, 2004;
  • Premiul Victor Dan Zlătescu pentru „Drept administrativ comparat”, acordat de Uniunea Juriștilor din România, 2003;
  • Ordinul Național pentru Merit în gradul de Cavaler prin Decretul nr. 161 din 22 noiembrie 2002 al Președintelui României.
  • Premiul Andrei Rădulescu pentru „Criza administrației”, acordat de Uniunea Juriștilor din România, 2001;
  • Diploma Center for Information and Social Improvement on Behalf of the European House, Denmark, 1998;
  • Diploma de onoare pentru locul I eliberată de Universitatea Anghel Rugină Galați (Danubius) pentru comunicări științifice, 1998.
  • Diploma Institutului Român de Management, 1997;
  • Premiul Mircea Manolescu și Diploma de Onoare pentru Cercetări interdisciplinare, acordat de Uniunea Juriștilor din România, 1995.

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

Acad. Alexandru Surdu[modificare | modificare sursă]

În prefața lucrării Democrația Constituțională utopie și/sau realitate, Alexandru Surdu, vicepreședinte al Academiei Române, arată că aceasta este:

- O carte unică în peisajul doctrinei filosofico-juridice din țara noastră și sunt convins că va lansa un subiect ce va constitui prilej de frecvente și aprinse dezbateri științifice atât în lumea juriștilor, cât și a filosofilor.

Prin această lucrare prof. Ioan Alexandru, un jurist cu evidente afinități interdisciplinare - și spun acest lucru gândindu-mă atât la Tratatul de administrație publică, premiat de Academia Română pentru lucrările apărute în 2008, cât și la lucrarea Interdisciplinaritatea - noua paradigmă în cercetarea și reformarea administrației publice, apărută la Editura Academiei Române, București 2010, - a înțeles că judecățile filosofice sau mai bine zis analiza filosofică, pot aduce lumină în zonele de graniță relativ obscure ale cunoașterii juridice.

Evitând cu dibăcie o abordare ideologică, semnalează faptul că, în condițiile în care mulți teoreticieni s-au instalat ”într-un confort intelectual tipic faimosului postmodernism, care tinde să ne facă să credem că nu ni se mai poate întâmpla nimic foarte grav”, ar trebui, totuși, să înțelegem că ”în fond, democrația este doar o componentă în procesul de evoluție, de progres, ceva care devine o aspirație a oamenilor și care nu se realizează totuși de la sine. Democrația, ca și prosperitatea, nu apare de la sine la un anumit moment doar adoptând niște acte normative.”

După cum însuși autorul recunoaște, ”cartea nu se vrea o analiză la nivelul de realizare concretă a democrației constituționale în țara noastră, ci urmărește să aducă în atenția cititorilor principalele teme abordate în doctrina politică și juridică în această materie, oferind cel puțin parțial informațiile necesare formulării unor răspunsuri” la întrebarea subînțeleasă încă din titlu și anume: dacă teoria asupra democrației constituționale este un mit sau poate deveni o realitate.

Cu toate acestea, în ultimul capitol, Perspectivele democrației constituționale, nu-și poate ascunde dezamăgirea atunci când face o scurtă retrospectivă a stării de fapt și câteva prudente observații cu privire la perspectivele democrației constituționale în România.

Pornind de la teza subsemnatului potrivit căreia ”contemporanii noștri sunt nevoiți să gândească astfel pentru motivul evident că se gândesc la altceva decât erau obișnuiți s-o facă cu mai mult de un secol în urmă”, la care se adaugă și faptul că gândesc nu doar la altceva, ci și altcumva ”acest altcumva a fost determinat de marile descoperiri științifice ale secolului al XX-lea care au demonstrat existența unor noi principii ce au răvășit logica binară permițând consacrarea logicii trinare”, autorul conchide că modul nostru de a gândi trebuie să evolueze de la ”sau asta sau cealaltă” spre ”și asta și cealaltă” și să acceptăm că logica trinară ne dezvăluie că totul este o mișcare permanentă de evoluție și involuție, ceea ce se întâmplă și cu democrația constituțională. Nu ne rămâne, sugerează în final prof. Ioan Alexandru, decât să urcăm cu răbdare treptele cunoașterii democrației constituționale și să acceptăm totodată că ”există anumite limite ale cunoașterii, un fel de censură transcendentă, cum îi zicea Lucian Blaga, care ne împiedică să cunoaștem ... ceea ce este de necunoscut.” Cu alte cuvinte, nici mit, nici realitate, ci doar un ideal.

Prof. univ. dr. Ion Dogaru[modificare | modificare sursă]

Lucrarea de temelie a lui Ioan Alexandru a fost prefațată de către profesorul Ion Dogaru, membru corespondent al Academiei Române:

„Tratat de administrație publică”

- În Tratatul prefațat de noi se exprimă cu putere reputatul teoretician în domeniul dreptului administrativ și al științei administrației și, deopotrivă experimentatul practician în domeniul administrației publice fiind îngemănați în unul și același specialist, profesorul Ioan Alexandru.

Așa cum ne-a obișnuit, autorul ne propune, de data aceasta in extenso, sub forma unui TRATAT, abordarea unei tematici extrem de interesante și actuale asupra administrației publice.

Alegerea inspirată a titlului a fost în așa fel aleasă încât să poată sugera ab initio abordarea interdisciplinară a fenomenului administrativ. Și aceasta pentru că de-a lungul timpului, profesorul universitar dr. Ioan Alexandru a publicat numeroase lucrări de drept administrativ, de drept administrativ comparat și de drept public european, precum și numeroase studii și eseuri, toate trădând, deopotrivă formațiunea sa de bază - aceea de jurist - și, bineînțeles, vocația sa de cercetător în domeniul căruia i se subsumează Tratatul.

Cât despre vocația autorului pentru domeniul abordat, este interesant și meritoriu faptul că întreaga activitate didactică și științifică privită în evoluția ei, a fost marcată de mereu nemulțumitul din El, care l-a determinat să nu se limiteze la abordarea pur juridică a organizării și funcționării administrației publice, ci să întreprindă cercetări deosebit de importante în domeniul Teoriei și Științei Administrative, apelând la metode și tehnici de căutare proprii sociologiei, științei politice sau managementului public.

Numeroasele lucrări în domeniul juridic ori în care a abordat fenomenul administrativ în plan interdisciplinar pentru care a fost laureat de opt ori cu premii ale Uniunii Juriștilor din România, i-au îngăduit autorului să elaboreze lucrarea de față intitulată pe drept „TRATAT”.

Suntem convinși că la denumirea de „TRATAT” autorul a ajuns după lungi ezitări și, din câte știm, această denumire i-a fost sugerată de reputatul și regretatul profesor Antonie Iorgovan care, în prefața ediției a IV-a a lucrării „Administrația publică” preciza că profesorul Ioan Alexandru „cu modestia proverbială” a elaborat și publicat o lucrare cu caracter didactic, subintitulată „Lecții de administrație publică”, în realitate, conținutul și metoda de investigație cum și constelația de idei originale, cel puțin pentru doctrina românească, l-au îndreptățit să afirme că suntem în prezența unui „veritabil Tratat de știința administrației”.

Or, lucrarea la care se referea reputatul specialist este punctul de plecare și, în același timp, constituie banca de idei, reguli, principii, informații și rezultate ale cercetărilor proprii pentru tratatul de față. Iată de ce, alăturându-ne sugestiei amintite, considerăm și noi că, în multitudinea calităților lucrării, caracterul de cercetare fundamentală justifică pe deplin calificarea ei ca fiind un veritabil tratat.

În raport cu lucrarea amintită, considerată de literatura de specialitate ca un veritabil tratat, lucrarea de față cuprinde serioase dezvoltări materializate în structura mai complexă și în sporirea ponderii juridice, păstrând însă caracterul unei analize interdisciplinare, ceea ce face ca tratatul să se înfățișeze a fi unic în peisajul doctrinei românești contemporane. Credem că acesta este meritul principal al lucrării care, la cunoștința noastră, oferă cea mai amplă și reușită imagine interdisciplinară asupra administrației publice.

Într-un mod cu totul particular atrag atenția opiniile temeinic argumentate ale autorului în privința autorităților românești și, mai ales, cele privind „rolul statului” ori cele referitoare la „derapajele exercițiului democratic” abordate în Partea a opta Capitolul I, în care autorul lansează teoria „autocrației elective” și semnalează „deformările patologice ale structurilor democrației constituționale”, dar și necesara și excelenta analiză din Partea a zecea, Capitolul II și III, unde se demonstrează „rolul fundamental al statului națiune în procesul de integrare”, concomitent cu „necesitatea continuării reformării instituțiilor U.E.”

Considerăm că în prefață ar fi prea mult să ne referim la cele zece părți însumând 33 de capitole ale tratatului, de aceea ne rezumăm la a face câteva importante sublinieri. Mai întâi, remarcăm efortul constructiv și absolut original al autorului reflectat în structura lucrării și în conținutul fiecărei părți. În al doilea rând remarcăm abordarea amplă a temelor specifice materiei. Apoi, valoarea comparatistă a cercetării întreprinse în care numeroasele argumente evocate, ordonate și valorizate conduc la ideea exprimată de numeroși specialiști și experți în drept administrativ și știința administrației, conform căreia azi asistăm la o evoluție necesară, firească și benefică spre valori și norme administrative comune statelor Uniunii Europene. Și aceasta, pentru că acest proces obiectiv ireversibil este ușor frânat de faptul unanim recunoscut că în dreptul administrativ formele instituționale se dovedesc a fi rezistente la schimbare. Tot astfel, o extensie a acestei constatări o regăsim și în relația dintre administrație și cetățean, cum și în întregul stil de administrare, expresii intrinseci ale particularităților naționale, așa cum rezultă din abordările subsumate Capitolului II intitulat „Criza administrației” din partea a opta.

În sfârșit, considerăm că suntem în prezența unei abordări ample care se vrea și reușește să dea valoare de excepție unei lucrări monumentale deosebit de utile juriștilor, dar și tuturor acelora care sunt implicați în activități ce țin de domeniul teoriei și practicii dreptului ori de domeniul teoriei și practicii administrației publice.

Suntem convinși că prin întreaga sa operă al cărei corolar îl constituie tratatul de față autorul său, prof. univ. dr. Ioan Alexandru, își asigură un loc special în doctrina noastră de specialitate. Astfel, prin profunzimea abordărilor sale științifice și prin numărul mare de lucrări, profesorul Ioan Alexandru a realizat o operă care onorează deopotrivă știința juridică și știința administrației din țara noastră, contribuind la descifrarea incertitudinilor din cele două domenii, la dezvoltarea teoriei din aceste compartimente și la ameliorarea activității de corectă interpretare și aplicare a normelor juridice.

Prof. univ. dr. Vasile Stănescu[modificare | modificare sursă]

- membru de onoare al Academiei Române scria în prefața la lucrarea Interdisciplinaritatea noua paradigmă în cercetarea și reformarea administrației publice :

Lucrarea de față are în vedere o ramură a științei extrem de importantă și anume știința administrației, chemată să răspundă unei problematici deosebit de variate și complexe. Ca urmare, prin natura ei, știința administrației este – trebuie să fie – o știință compozită, interdisciplinară, întrucât transgresează frontierele mai multor științe, cum ar fi: știința dreptului, științele economice, finanțele publice, managementul ș.a., indispensabile exercițiului fenomenului administrativ.

După părerea autorului, pe care o împărtășim integral, în prezent, știința administrativă este mult rămasă în urmă. Ea se cere urgent reconfigurată, ca obiect și scop, arie de preocupări, domenii de activitate, legi, principii, metodologie, mijloace și instrumente, sistem relațional politic-administrativ, public-privat, stat-economie de piață, central-local, politici-strategii etc. Complexitatea acestui tip de activitate umană nu se mai poate desfășura rezumându-se, în principal, la normele de drept administrativ, fără cunoștințe economico-financiare solide, fără un management performant, fără aportul multor altor discipline și, mai ales, fără aportul educației specifice continue racordată la cerințele administrației. Trebuie să înțelegem că lumea de azi, fie și limitată la domeniul public, nu mai poate trăi fără cunoaștere, fără cultură, fără știință, fără informație, toate puse în slujba administrației, fără o știință a administrației concepută într-o paradigmă corespunzătoare realităților existențiale.

Lucrarea neobositului cercetător în domeniu, profesorul Ioan Alexandru, de o originalitate incontestabilă, merită toate felicitările. Dedicată interdisciplinarității administrației publice, realizează o analiză pertinentă asupra situației existente, ca și a ceea ce trebuie să fie o administrație publică eficientă. Tipurile și metodele de analiză folosite, raporturile dintre diversele discipline în procesul interdisciplinarității, relațiile dintre administrația publică cu puterea politică, cu economia, cu societatea civilă, cu managementul în procesul de reformă a administrației publice, ca și impedimentele politice și administrative de reformare a  administrației publice – bazate pe o analiză riguroasă a diferitelor programe de guvernare, a strategiilor și a propunerilor decurgând din acestea – fac din lucrarea de față un instrument care nu trebuie să lipsească de pe mesele parlamentarilor, miniștrilor și organelor decidente ale administrației de stat, centrale și locale.

Prof. univ. dr. Adrian Miroiu[modificare | modificare sursă]

- în prefața la lucrarea Autocrația electivă vs Democrația Parlamentară arată:

Invitația onorantă pe care mi‑a adresat‑o profesorul Ioan Alexandru de a scrie o prefață la noua sa carte Autocrația electivă vs. democrația parlamentară îmi prilejuiește șansa de a formula două obiective pe care voi încerca, foarte pe scurt, să le ating. Primul e acela de a accentua asupra importanței și stringenței câtorva dintre temele analizate de dânsul; al doilea e de a nota că instrumentele pe care le avem atunci când abordăm astfel de teme pot fi uneori foarte diferite; mai cu seamă se întâmplă așa când venim dinspre domenii de cercetare foarte diferite. Profesorul Alexandru privește din perspectivă juridică, eu fac același lucru dinspre știința (și teoria) politică. Uneori aceleași concluzii sunt atinse; dar mijloacele prin care se ajunge acolo pot fi foarte diferite. Însă, dacă se întâmplă ca, în aceste feluri diferite, să se conchidă la fel, cu atât mai mult putem spera că am ajuns la puncte de vedere care, cu o mai mare îndreptățire, pot fi considerate corecte.

Aici este poate cheia întregii cărți a profesorului Alexandru: ea este o lucrare cu mesaj pe deplin optimist: oricât de mult a fost deteriorată, democrația e încă vie și putem spera în viitorul ei. Iar cunoașterea ei nu poate fi decât rezultatul cooperării între cercetători.

Prof. univ. dr. Antonie Iorgovan[modificare | modificare sursă]

În coperta lucrării Administrația publică: Teorii, Realități, Perspective, „Părintele Constituției României” – așa cum a fost supranumit Antonie Iorgovan – nota:

- Lucrarea este redactată într-un stil academic de excepție, pe alocuri cu accente literare, ceea ce face lectura nu numai accesibilă, dar și plăcută. Este o carte vie, în pofida materiei tratate, aproape în fiecare pagină cititorului i se pune o problemă, fie desprinsă din contextul informațional prelucrat, fie din reflecțiile proprii ale autorului. În alți termeni, cititorul este supus unei permanente provocări, adevărat, uneori, cu teze cam șocante, dar acesta este rolul științei administrației. Cum se știe, știința administrației trebuie să ofere soluții pentru perfecționarea administrației, pentru administrația viitoare, până unde merg aceste soluții este o problemă care ține de autor, de curajul științific, de imaginația științifică a acestuia... Recomandăm, pe această cale, lucrarea nu numai studenților de la administrație publică sau științe politice, ci și studenților de la „științele juridice”, care doresc să urmeze o carieră în administrația publică (națională sau europeană) și, în orice caz, doctoranzilor la disciplinele Dreptului public.

Legături externe[modificare | modificare sursă]