Implantologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Implantologia este o ramură a stomatologiei ce rezolvă problemele de edentație (lipsa dinților) cu ajutorul implanturilor dentare.

Implantul dentar este un șurub din titan, care se va insera în os, în locul dinților lipsă. După 4-6 luni se descoperă implantul se inseră bontul protetic și se realizează lucrarea dentară.

Implantul dentar este o piesă din titan sau zirconiu, având cel mai frecvent formă de șurub, care se inserează la nivelul osului maxilar sau mandibular pentru a înlocui unul sau mai mulți dinți lipsă. Principalul avantaj al utilizării implantului dentare este că dinții vecini spațiului edentat vor rămâne intacți, iar din punct de vedere al menținerii igienei bucale este mult mai ușor de întreținut un implant dentar comparativ cu o punte dentară.

Desigur nu orice pacient se pretează inserării unui implant! De aceea prima etapă pe care trebuie să o parcurgă candidatul la implant este să se programeze la o consultație la medicul implantolog, care pe baza unor analize de laborator și a unor radiografii (CT sau OPG) va stabili dacă se poate face intervenția chirurgicală sau nu.

Medicul implantolog se va ocupa de etapa chirurgicală, urmând ca apoi, peste 4-6 luni (timp în care va avea loc integrarea implantului) proteticianul să se ocupe de etapa protetică a tratamentului, respectiv de realizarea coroanei dentare.

Chiar dacă totul a decurs bine până aici, pacientului îi revine o mare responsabilitate: menținerea unei igiene bucale desăvârșite! Aceasta este esențială pentru un implant de durată.[1]


Dezvoltarea lucrărilor dentare a reprezentat un progres semnificativ în domeniul stomatologiei, făcând posibilă restaurarea completă a dinților lipsă sau deteriorați. Mult timp, metaloceramica a fost singurul material utilizat pentru realizarea acestora și este încă folosit în 75% din cazuri, conform statisticilor.

Lucrările pe suport din metal pot duce la probleme estetice. Acest lucru este valabil mai ales pentru pacienții care suferă de retracție gingivală sau pentru cei care au gingii subțiri pentru că, în timp, gingia dezvelește metalul folosit ca suport pentru lucrare. Un alt efect neplăcut al utilizării metalului este schimbarea culorii gingiei în nuanțe de gri, care nu mai revine la culoarea naturală în timp.

În schimb, zirconiul este alb și nu metalic, iar, datorită faptului că are o biocompatibilitate foarte mare cu țesuturile dentare, acesta oferă un aspect mult mai natural, fără a provoca reacții inestetice, nu colorează nici gingia, nici lucrarea care se fixează pe suportul din zirconiu. Dacă pacientul are dinții translucizi, acest aspect se păstrează dacă sunt acoperiți de lucrări pe suport din zirconiu.[2]