Ignatie al Antiohiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ignațiu de Antiohia)
Salt la: Navigare, căutare
Sfântul Ignatie
Ignjatije Antiohijski.jpg
Sfântul Ignatie
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Siria, Imperiul Roman Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani) Modificați la Wikidata
Roma, Imperiul Roman Modificați la Wikidata
Cetățenie Roma Antică Modificați la Wikidata
Ocupație teolog[*]
preot
cleric[*]
sfânt Modificați la Wikidata
Gloriole.svg Sfinți
Martiriul Sfântului Ignatie - sfâșiat de lei

Ignatie al Antiohiei (în greaca veche Ἰγνάτιος, în trad. „înfocatul”), cunoscut și ca Ignatie Teoforul[1] (n. cca. 35 sau 50 - d. între 98 - 117), a fost un episcop al Antiohiei, un martir al Bisericii și părinte apostolic. Este sărbătorit pe 17 octombrie în calendarul romano-catolic și anglican, respectiv pe 20 decembrie în calendarul creștin-ortodox și în cel greco-catolic. În drum spre Roma a redactat o serie de scrisori, din care s-au păstrat șapte, scrisori care constituie monumente ale literaturii creștine timpurii. A fost condamnat la moarte în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor din timpul împăratului Traian și a fost executat la Roma.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

De la sfântul Ignatie au rămas 7 scrisori (epistole), de o deosebită importanță pentru creștinismul timpuriu. Acestea sunt[2]:

  • Epistola către Efeseni
  • Epistola către Magnezieni
  • Epistola către Tralieni
  • Epistola către Romani
  • Epistola către Filadelfieni
  • Epistola către Smirneni
  • Epistola către Sf. Policarp al Smirnei

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  • Ignațiu de Loyola, inițial Íñigo de Loyola, a adoptat numele de Ignațiu odată cu întemeierea ordinului iezuit la Paris.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Teofor: „purtător de Dumnezeu” (din grec. Θεοφόρος), sau „cel care îl poartă în inima lui pe Dumnezeu”.
  2. ^ Dumitru Fecioru, Scrierile Părinților apostolici, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1979, pp. 145-191.
  3. ^ es Verd, Gabriel María (1991). De Iñigo a Ignacio. El cambio de nombre en San Ignacio de Loyola. Archivum Historicum Societatis Iesu (Roma: Institutum Historicum Societatis Iesu), p. 60.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Tradiția de Ignat