Ieronim Șerbu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ieronim Șerbu
Date personale
Nume la naștereAfon Herz Erick Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Botoșani, România Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
critic literar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Ieronim Șerbu (pseudonimul lui Afon Herz Erick, n. , Botoșani, România – d. , București, România) a fost un prozator român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie evreiască din Botoșani. Părinții lui erau Avram Moise Erick și soția sa, Frieda Ruhla (născută Sigal). A urmat Liceul „Gheorghe Lazăr” din capitala națională București. Din 1932 până în 1943 a frecventat cercul literar organizat în jurul revistei Sburătorul. A debutat ca scriitor în 1932 în revista lunară Discobolul, pe care a fondat-o împreună cu Dan Petrașincu și cu Horia Liman. A colaborat, de asemenea, la publicațiile Azi, Lumea, Viața Românească, Revista Fundațiilor Regale și Gazeta literară, folosind la început pseudonimul Aron Ciuntu.[1]

Prima carte a lui Șerbu a fost volumul de povestiri Dincolo de tristețe, care a apărut în anul 1940. Au urmat alte două volume de povestiri: Oamenii visează pâine (1945) și Vițelul de aur (1949), precum și romanele Rădăcinile bucuriei (1954) și Podul amintirilor (1963). Interesanta lucrare memorialistică Vitrina cu amintiri a apărut postum în 1973. Articolele sale pe teme literare au fost adunate în volumul Itinerarii critice (1971). Proza timpurie a lui Șerbu era analitică; după al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist el a abordat teme sociale și etice în creațiile sale literare. În ciuda rescrierii textelor sub presiunea unor diferiți factori, Șerbu nu a reușit să creeze o operă literară unitară și reușită artistic.[1]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Dincolo de tristețe, nuvele, Editura Librăriei Socec &Co. S.A., București, 1940 (ed. a II-a, cu o postfață de Șerban Cioculescu, Editura pentru literatură, București, 1969);
  • Oamenii visează pâine, povestiri, Fundația Regele Mihai I, București, 1945;
  • Vițelul de aur, nuvelă, Colecția „Contemporanul”, București, 1949;
  • Cuptorul nr. 3, București, 1950;
  • Linia de foc, nuvelă, București, 1950;
  • Erupția, nuvelă, București, 1951;
  • Mama, Editura Tineretului, București, Colecția Tineretului sătesc 1951;
  • Poveste de dragoste, Editura Tineretului, București, 1951;
  • Rădăcinile bucuriei, roman, Editura Tineretului, București, 1954;
  • Nunta în stepă, nuvelă, ESPLA, București, 1956;
  • Izgonirea din rai, roman, ESPLA, București, 1956;
  • Hoțul, nuvele, Editura Tineretului, București, 1957;
  • Izgonirea din rai, nuvele, ESPLA, București, 1959 (ed. a II-a, Editura pentru literatură, București, 1965; ed. a III-a, Editura Tineretului, București, 1969);
  • Podul amintirilor, roman, Editura Tineretului, București, 1963 (ed. a II-a, Editura Tineretului, București, 1967);
  • Urmărirea, Editura Tineretului, București, 1966;
  • Itinerarii critice: eseuri și cronici literare, eseuri, Editura Minerva, București, 1971;
  • Vitrina cu amintiri, Editura Cartea Românească, București, 1973.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. II, p. 658. Pitești: Editura Paralela 45, 2004.