Horia Maicu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Horia Maicu
Date personale
Născut1905 Modificați la Wikidata
Constanța, România Modificați la Wikidata
Decedat1975 (70 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiPremiul de Stat (1962)[1]

Horia Maicu (n. 1905, Constanța - d. 1975) a fost un renumit arhitect român, de origine evreu, al cărui nume, înainte de românizare, a fost Harry Goldstein.

A fost cel mai prolific arhitect constănțean până la instaurarea comunismului, activând aici între 1931 și 1940. A fost autorul a numeroase construcții în stilurile art deco, așa cum a fost Hotelul Carlton (redenumit în comunism Hotelul Continental) - și cel mediteranean - Vila Leon.

Există puține date cu privire la activitatea lui Harry Goldstein în prima parte a anilor ’40. Se pare că a părăsit Constanța, pentru București, în 1940. Perioada războiului a fost, fără îndoială, una dificilă, dată fiind originea evreiască a arhitectului. Chiar și înainte de crimele legionare, deportările în Transnistria și Holocaust, în România fuseseră adoptate legi rasiale în 1938, de guvernul Octavian Goga, și 1940, de cabinetul condus de Ion Gigurtu.[2]

El este autorul (alături de Nicolae Cucu) proiectului Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism din București. De asemenea, a fost unul dintre autorii proiectelor Casei Scânteii (azi Casa Presei Libere), Sălii Palatului, Teatrului Național. A fost profesor universitar și arhitect al Capitalei.

Horia Maicu, pe atunci arhitect-șef al orașului, împreună cu prof. arh. Romeo Belea (șef de proiect complex) și prof. arh. Nicolae Cucu, au proiectat și realizat între anii 1963-1977 clădirea Teatrul Național din București. În memoriile sale “Arhitect sub comunism”, Ion Mircea Enescu afirmă că la Teatrul Național, autor era nominalizat Horia Maicu, atunci arhitect-șef al orașului, deși toată lumea știa că autori au fost cei din grupul lui Romeo Belea.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

A fost căsătorit cu Sultana Goldstein împreună cu care a avut o fiică, Ada. [3]

Arhiva aruncată la gunoi[modificare | modificare sursă]

În decembrie 2013, un tânăr pictor-restaurator, afirmă că a găsit arhiva proiectelor Horia Maicu, aruncată la un gunoi. Nu este clar dacă fiica arhitectului și urmașii acestuia și-au dat acordul de aruncare a întregii arhive.[1]

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Romîne a acordat Premiul de Stat al Republicii Populare Romîne pe anul 1962 … Arhitecților Horia Maicu, Tiberiu Ricci și Ignace Șerban și Inginerilor Alexandru Anton Necșulea și Nicolae A. Băilescu, pentru lucrarea "Sala Palatului Republicii Populare Romîne", valoarea premiului fiind de 50.000 lei.[4]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Ansamblul urbanistic al Sălii palatului Republicii Populare Române, 66 pagini, Editura Meridiane, 1962

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ HCM nr. 281/1963 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Romane pe anul 1962, lege5.ro, accesat 2016-12-31
  2. ^ „De la Harry Goldstein la Horia Maicu: arhitectul burghez care a stalinizat Bucurestiul”. 
  3. ^ http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/o-istorie-final-fericit-doua-viata-arhivei-horia-maicu
  4. ^ Publicat în Buletinul Oficial nr. 15 din 08.05.1963