Hora morții (nuvelă)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Hora morții este o nuvelă scrisă de Liviu Rebreanu.[1]

Nuvela face parte alături de „Catastrofa” și „Ițic Ștrul, dezertor”, dintr-o serie axată pe tema războiului și dintre cele mai bune scrieri ale autorului. Toate trei textele aparțin aceleiași perioade de creație (1915-1920, perioadă în care Rebreanu a finalizat ultima versiune a romanului Ion) și au apărut în același volum din 1921.[1]

Această „Horă” ține de imaginarul macabru medieval.[2] Protagoniștii nuvelei sunt 2 țărani[3] (Haramu și Boroiu[2]), unul sărac dar hotărât și celălalt bogat dar fricos, care se urăsc iubind aceeași femeie. Războiul îi solidarizează în infernul morții, pentru a-i omorî la final.[3] Nuvela exploatează realitatea dublă a războiului – uniformizator de destine și amenințare permanentă a morții și, a încăpăținării cu care reacționeză în mod individual, jucându-și propriul joc unic și irepetabil (prins în horă, Haramu îl cară pe rănitul Boroiu în spinare deoarece i-a promis Ilenei să aibă grijă de tatăl copiilor ei). Înaintarea spre moartea inexorabilă a celor 2 protagoniști, este descrisă de autor în tonuri de pânză medievală.[2]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Simuț, Ion; Frica de a gândi; România Literară, Nr. 46, 2002
  2. ^ a b c Petraș, Irina; Despre feminitate, moarte și alte eternități; Ed. Ideea Europeană; 2011
  3. ^ a b Vighi, Daniel; Eseuri de literatură contemporană. II: cronici literare; Ed. Ariergarda; 2011