Henric de Lorena Inferioară

Henric de Lorena Inferioară
Conte de Limburg, Duce de Lorena Inferioară
Date personale
Născut	1059
Decedat	1119 (60 de ani)
Părinți	Waleran I de Limburg Iudita de Luxemburg[*]​
Căsătorit cu	Adelheid von Pottenstein[*][[Adelheid von Pottenstein ((1060-1106))|​]]
Copii	Waleran al II-lea de Limburg Mathilde van Limburg-Arlon[*][[Mathilde van Limburg-Arlon (Peerage person ID=604444)|​]] Agnes van Limburg-Arlon[*][[Agnes van Limburg-Arlon (Peerage person ID=604446)|​]] Adelheid van Limburg-Arlon[*][[Adelheid van Limburg-Arlon ((1085-1146))|​]]
Ocupație	feudatar[*]​
Apartenență nobiliară
Titluri	duce al Lotaringiei Inferioare[*]​ (1101–1106)
Familie nobiliară	Casa de Limburg[*]​

Henric I (n. 1059 – d. 1119) a fost conte de Limburg și de Arlon din 1082 până la sfârșitul vieții, și duce de Lorena Inferioară între 1101 și 1106.

Biografie

Henric a fost fiul contelui Waleran I de Limburg cu Jutta, fiică a ducelui Frederic I de Lotharingia.

El s-a opus arhiepiscopului Egilbert de Trier și a recuperat unele proprietăți pe care fosta contesă Adela le oferise Bisericii. Egilbert l-a somat să restituie acele proprietăți, însă Henric a refuzat și ca urmare a fost excomunicat. Egilbert și-a îndreptat trupele împotriva lui Henric și l-a înfrânt.

Ca advocatus al Abației Sint-Truiden, funcție moștenită de la tatăl său, Henric a intervenit în administrarea abației. Abatele Herman, numit de episcopul Poppo de Metz și susținut de contele Godefroy de Bouillon și de Henric, a intrat în conflict cu împăratul Henric al IV-lea, iar abația a trecut sub autoritatea contelui Arnold de Loon. Arnold i-a forțat pe Henric și pe Godefroi să se retragă de pe teritoriul abației.

După ce mulți nobili locali au plecat în Prima cruciadă, printre care și Godefroi de Bouillon, puterea lui Henric în regiunea Gallia Belgica a crescut mult. El a comis abuzuri mai ales în raport cu mănăstirile. Împăratul a intervenit și a preluat stăpânirea asupra Comitatului Limburg în iulie 1101. Henric s-a supus și ca urmare a primit Ducatul de Lotharingia Inferioară, pe care Godefroi de Bouillon îl abandonase la plecarea în cruciadă.

Ducele Henric a fost în competiție cu contele Godefroi I de Louvain. El nu s-a dovedit loial nici față de împărat. El s-a raliat fiului împăratului, Henric, în revolta acestuia împotriva tatălui, însă ulterior a trecut din nou de partea împăratului. Această manevră s-a dovedit nefericită pentru ducele de Lotharingia, deoarece că Henric al IV-lea a murit în 1106, iar partizanii noului împărat Henric al V-lea au început să îi atace pe cei fuseseră de partea tatălui său. Regiunea Gallia Belgica a fost devastată, Limburg a fost cucerit, iar Henric a fost capturat și ținut prizonier în Hildesheim. Ducatul de Lotharingia a revenit lui Godefroi de Louvain.

Henric a evadat și a încercat să recupereze Limburg și Lotharingia Inferioară. Tentativa sa a eșuat și Henric a încheiat pace cu noul împărat și cu noul duce de Limburg. Cu toate acestea, el a continuat să folosească titlul de Duce de Limburg, fiind primul dintre cei ce l-au purtat. De asemenea, el s-a alăturat deseori revoltelor împotriva lui Henric al V-lea luptând de partea ducelui Lothar I de Saxonia în luptele de la Andernach în 1114 și Welphesholt în 11 februarie 1115. Henric a fost succedat de fiul său, Waleran.

Căsătorie și descendenți

Henric I s-a căsătorit cu Adelaida de Pottenstein (1061 – 1106), fiica lui Boson de Pottenstein și a Iuditei de Schweinfurt la rândul ei fiică a ducelui Otto al III-lea de Suabia. Copiii rezultați din această căsătorie au fost:

• Waleran al II-lea (1085 – 1138), duce de Limburg și Lotharingia Inferioară;
• Agnes (d. 1136), căsătorită cu Frederic de Putelendorf (d. 1125), apoi cu Walo de Veckenstedt (d. 1126);
• Adelaida (1090 – înainte de 1146), căsătorită cu ducele Conrad I de Merania;
• Matilda (d. 1095), căsătorită cu Henri de Namur, conte de la Roche.

Este posibil ca Henric să fi avut încă un fiu, Simon, cel care s-a alăturat Primei cruciade și a devenit conetabil al Regatului Ierusalimului.