Heinrich von Bellegarde

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Heinrich von Bellegarde
Heinrich von Bellegarde.jpg
Heinrich von Bellegarde
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Dresda, Principatul Saxoniei[1] Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Viena, Imperiul Austriac[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of the Habsburg Monarchy.svg Austria Modificați la Wikidata
Ocupație ofițer Modificați la Wikidata
Activitate
Gradul general  Modificați la Wikidata
Bătălii / Războaie Războaiele napoleoniene  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
Decorații Ordinul Lâna de Aur în grad de cavaler[*]
Commander of the Military Order of Maria Theresa[*]
Ordinul Sfântul Alexandr Nevski în grad de cavaler[*]
Order of Saint Anna, 1st class[*]
Order of St. Alexander Nevsky[*]
Ordinul Sfântului Andrei  Modificați la Wikidata
Heinrich Graf von Bellegarde

Contele Heinrich von Bellegarde (germană: Heinrich Joseph Johannes, Graf von Bellegarde, sau uneori Heinrich von Bellegarde), (29 august 17561845), Generalfeldmarschall austriac și om de stat, s-a născut la Dresda și pentru o scurtă perioadă de timp a servit în armata saxonă.

Transferându-și serviciile în favoarea Austriei în 1771, s-a distins în mod deosebit în calitate de colonel de dragoni în Războiul Austro-Turc (1787-1791) și a servit ca general-maior în Campania din Olanda (1793-1794). În campania din Germania în 1796 a servit ca locotenent-feldmareșal în statul-major al Arhiducelui Carol de Austria, pe care l-a însoțit anul următor în Italia. De asemenea, a fost convocat în Congresul de la Rastatt.

În 1799 a comandat un corp de armată în estul Elveției, realizând joncțiunea dintre armata arhiducelui și cea a lui Suvorov, în final alăturându-i-se ultimului în nordul Italiei. A condus asediul citadelei Alessandria și a fost prezent în decisiva Bătălie de la Novi.

A servit din nou în ultima parte a campaniei Marengo în 1800 cu gradul de general de cavalerie. În 1805, atunci când arhiducele Carol a plecat pentru a prelua comanda în Italia, Bellegarde a devenit președinte ad-interim al consiliului de război. Cu toate acestea, curând a fost chemat pe câmpul de luptă, comandând flancul drept austriac în sângeroasa Bătălie de la Caldiero.

În războiul din 1809 a comandat flancul drept extrem al armatei principale. Izolat de Carol ca urmare a rezultatului Bătăliei de la Eckmühl, s-a retras în Boemia, însă a reușit să se alăture din nou arhiducelui înaintea marilor bătălii de lângă Viena (Aspern-Essling și Wagram). Din 1809 până în 1813 Bellegarde, acum feldmareșal, a fost guvernatorul general al Galiției, dar adeseori a fost convocat pentru a prezida întâlnirile Consiliului Aulic, în special în 1810, atunci când se punea problema reorganizării armatei austriece.

În 1813, 1814 și 1815 a comandat armatele austriece din Italia. Succesele sale în această campanie au fost atât de ordin militar, cât și de ordin diplomatic, încununându-le prin zdrobirea ultimei acțiuni a lui Murat din 1815. Din 1816 până în 1825 (când a trebuit să se retragă din activitate din cauza vederii slabe) a deținut variate și distinse funcții civile și militare.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Heinrich von Bellegarde”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „Heinrich von Bellegarde”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ „Heinrich von Bellegarde”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  

Note[modificare | modificare sursă]

În ceea ce privește numele personale: Graf este un titlu, traducându-se drept conte, nu un prenume. Forma la genul feminin este Gräfin.

Vezi și Smola, Das Leben des Feldmarschalls Heinrich Graf von Bellegarde (Viena, 1847).