Halahora de Sus, Briceni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Halahora de Sus)
Jump to navigation Jump to search
Halahora de Sus
—  Sat și Comună  —
Halahora de Sus se află în Briceni
Halahora de Sus
Halahora de Sus
Halahora de Sus (Briceni)
Satul pe harta Republicii Moldova
Halahora de Sus se află în Briceni
Halahora de Sus
Halahora de Sus
Halahora de Sus (Briceni)
Satul pe harta raionului Briceni
Coordonate: 48°15′12″N 27°10′48″E48°15′12″N 27°10′48″E

Țară Republica Moldova
RaionBriceni
ComunăComuna Halahora de Sus, Briceni
Atestare1772

Guvernare
 - PrimarOrgan Alexandru

Altitudine204 m.d.m.

Populație (2004[1])
 - Total1147 locuitori

Cod poștalMD-4729
Prefix telefonic247

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Halahora de Sus (Халахора де Сус, în rusă Верхние Холохоры) este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Briceni, Republica Moldova. Satul are o suprafață de aproximativ 2.47 kilometri pătrați, cu un perimetru de 8.77 km. Comuna Halahora de Sus are o suprafață totală de 20.31 kilometri pătrați, fiind cuprinsă într-un perimetru de 22.81 km. Din componența comunei fac parte 3 localități: Halahora de Sus, Halahora de Jos, Chirilovca. Suprafața totală a localităților din cadrul comunei alcătuiește aproximativ 3.79 kilometri pătrați. Comuna Halahora de Sus se află la 15 km de orașul Briceni, la 36 km de stația de cale ferată Ocnița, și la 223 km nord de Chișinău.

Populația[modificare | modificare sursă]

La recensămîntul din anul 2004, populația satului constituia 1147 de oameni, 45.60% fiind bărbați iar 54.40% femei. Structura etnică a populației în cadrul satului arăta astfel: 5.93% - moldoveni, 91.80% - ucraineni, 2.09% - ruși, 0.17% - alte etnii.

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populația la nivelul comunei Halahora de Sus constituie 1589 de oameni, 45.63% fiind bărbați iar 54.37% femei. Compoziția etnică a populația comunei arată în felul următor: 6.92% - moldoveni, 89.18% - ucraineni, 3.40% - ruși, 0.25% - găgăuzi, 0.25% - alte etnii. În comuna Halahora de Sus au fost înregistrate 669 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.4 persoane.

Istoria localității[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară a satului Holohoreni din ținutul Hotin datează din mai 1573, cînd Ioan voievod întărea împărțirea satului Holohoreni, care a fost a lui Badea paharnicul, între urmașii săi. Ca urmare satul a fost împărțit în opt părți. La puțin timpdupă aceasta, Gavril logofătul căuta să răscumpere părți din acest sat. Astfel în 1577 el cumpăra rînd pe rînd părți din sat de la urmașii lui Badea paharnicul. Insă au apărut neînțelegeri privind hotarele stăpînirii între proprietari, căci în 1587, domnul trimitea o scrisoare către Nicoară, pîrcălab de Hotin, în care îi cerea să meargă la Holohoreni să separe a patra parte. Insă neînțelegerile privind hotarele au continuat, deoarece la 1589 Petru Șchiopul repeta cererea făcută pîrcălabului de Hotin.

In 1610 a patra parte din satul Holohoreni este în posesia lui Dumitrache Chiriță, mare postelnic. În cursul anului următor el cumpără și alte părți din acest sat. În 1620 Vasile Ureche paharnic cumpăra mai multe părți din satul Holohoreni. Și în continuare localitatea a rămas în posesia familiei Ureche.

În secolul XVII satul Holohoreni rămase pustiu, locuitorii lui fiind strămutați cu forța în urma plîngerii proprietarului Nistor Ureche, iar peste un secol și jumătate în locul lor au început să fie aduse alte familii de pe aiurea. În secoul XIX se întemeiază două așezări noi, dar una din ele, cea cu vatra veche, a primit statut de „sat de stat". în Moldova au fost întemeiate circa o sută de astfel de sate, mai ales, în cîmpia Bugeacului, dar vreo zece au apărut și în ținutul Hotinului, printre care și Holohoreni.

Halahora sau Holohorenii, cum a mai rămas să circule vechea denumire, devenind, astfel, sat de stat, proprietarii de pămînt și-au pus casele ceva mai la sud, mai jos, dar tot lîngă pîrîiașul Racovăț, întemeind o localitate nouă - Halahora de Jos, uneori numind-o și Halahora Nouă. In 1859 localitatea avea 36 de case cu 239 de suflete (123 de bărbați și 116 femei). Satul, însă, nu creștea, ba chiar din contra, în 1870 avea deja 35 de case cu 94 de bărbați și 80 de femei. Ei țineau în gospodăriile lor 45 de cai, 40 de vite cornute mari și 127 de oi.

Abia în 1922 sunt împroprietăriți 104 locuitori cu 190 ha de pămînt. Satul avea în anul următor 567 de locuitori, școală primară și o cîrciumă. Apoi aflăm că în 1933 Nicolae Semeniuc și Iustin Gavriliuc dețineau aici o moară, iar Onofrei Scripnic - o treierătoare.

La recensămîntul din 1940 se înregistrează în Halahora de Jos 803 locuitori, inclusiv 673 de ucraineni și 130 de moldoveni. În preajma războiului satul avea 196 de case. In 1949 în sat rămîneau 672 de locuitori, inclusiv 604 ucraineni, 66 de moldoveni ș. a. Recensămintele din 1979 și 1989 înregistrează 573 de locuitori (247 de bărbați și 326 de femei) și, respectiv, 495 de locuitori (218 bărbați și 277 de femei).

Economia locală[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul comunei funcționează:

  • 7 întreprinderi individuale,
  • SRL „MicMaRim”,
  • 193 gospodării țărănești.

Sfera socială[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul comunei funcționează:

  • Grădinița de copii,
  • Școala medie,
  • Casa de cultură.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]