Guvernul Angela Merkel (4)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Guvernul Angela Merkel (4)
al 23-lea Guvern al Republicii Federale Germane
2018-2021

Data formării
Data dizolvării
Oameni și organizații
Prim-ministru Angela Merkel
Viceprim-ministru Olaf Scholz
Șeful statului Frank-Walter Steinmeier
Partide membre CDU
SPD
CSU
Statut în legislatură Marea coaliție
399 / 709 (56%)
Partide de opoziție AfD
FDP
Stânga
Verzii
Liderii opoziției Alice Weidel (AfD) &
Alexander Gauland (AfD)
Istoria
Alegeri precedente Alegerile federale din 2017
Precedent Merkel III
Succesor Scholz

Al patrulea cabinet Merkel (în germană: Kabinett Merkel IV) a fost cel de al 23-lea guvern federal al Germaniei, care a depus jurământul la 14 martie 2018 după ce Angela Merkel a fost propusă drept cancelar de președintele federal Frank-Walter Steinmeier și aleasă de Bundestag la primul tur de scrutin.[1]

Guvernul a fost susținut de o coaliție a Uniunii Creștin-Democrate (CDU), Uniunii Creștine-Sociale din Bavaria (CSU) și Partidului Social Democrat (SPD),[2] așa cum a fost predecesorul său imediat. Olaf Scholz (SPD) l-a înlocuit pe Sigmar Gabriel în funcția de locțiitorul cancelarului federal, iar liderul CSU, Horst Seehofer, a devenit ministrul federal de interne, construcții și dezvoltare teritorială.

Cabinetul a fost demis la 26 octombrie 2021 odată cu sesiunea de deschidere a celui de-al 20-lea Bundestag nou ales, dar va rămâne în funcție ca guvern interimar, până la alegerea unui nou cancelar.

Compoziție[modificare | modificare sursă]

Cabinetul este format din cancelarul Angela Merkel și cincisprezece (paisprezece din 20 mai 2021) miniștri federali. Paisprezece miniștri conduc un departament (din 20 mai 2021, un ministru conduce două departamente); un membru al cabinetului, șeful cancelariei, este ministru federal pentru afaceri speciale fără portofoliu. CDU are șapte poziții, SPD are șase și CSU are trei, după cum urmează:

Order[3][4] Funcție Portret Ministru Partid A preluat funcția A părăsit funcția
1
Cancelarul Republicii Federale Germania
Angela Merkel CDU 14 martie 2018 8 decembrie 2021
2
Locțiitorul Cancelarului Federal

Ministrul Federal al Finanțelor
Olaf Scholz SPD 14 martie 2018 8 decembrie 2021
3
Ministrul Federal de Interne, Construcții și Dezvoltare Teritorială
Horst Seehofer CSU 14 martie 2018 8 decembrie 2021
4
Ministrul Federal al Afacerilor Externe
Heiko Maas SPD 14 martie 2018 8 decembrie 2021
5
Ministrul Federal al Economiei și Energiei
Peter Altmaier CDU 14 martie 2018 8 decembrie 2021
6
Ministrul Federal al Justiției și Protecției Consumatorilor
Katarina Barley SPD 14 martie 2018 27 iunie 2019
Christine Lambrecht SPD 27 iunie 2019 8 decembrie 2021
7
Ministrul Federal al Muncii și Problemelor Sociale
Hubertus Heil SPD 14 martie 2018 8 decembrie 2021
8
Ministrul Federal al Apărării
Ursula von der Leyen CDU 17 Decembrie 2013 17 iulie 2019
Annegret Kramp-Karrenbauer CDU 17 iulie 2019 8 decembrie 2021
9
Ministrul Federal pentru Alimentație și Agricultură
Julia Klöckner CDU 14 martie 2018 8 decembrie 2021
10
Ministrul Federal pentru Familie, Persoane Vârstnice, Femei și Tineret
Franziska Giffey SPD 14 martie 2018 20 martie 2021
Christine Lambrecht SPD 20 martie 2021 8 decembrie 2021
11
Ministrul Federal al Sănătății
Jens Spahn CDU 14 martie 2018 8 decembrie 2021
12
Ministrul Federal al Transporturilor și Infrastructurii Digitale
Andreas Scheuer CSU 14 martie 2018 8 decembrie 2021
13
Ministrul Federal al Mediului, Protecției Naturii și Securității Nucleare
Svenja Schulze SPD 14 martie 2018 8 decembrie 2021
14
Ministrul Federal al Educației și Cercetării
Anja Karliczek CDU 14 martie 2018 8 decembrie 2021
15
Ministrul Federal al Cooperării Economice și Dezvoltării
Gerd Müller CSU 14 martie 2018 8 decembrie 2021
16
Ministrul Federal pentru Misiuni Speciale
(Șeful Cancelariei)
Helge Braun CDU 14 martie 2018 8 decembrie 2021

Criza guvernamentală din 2018[modificare | modificare sursă]

În iunie 2018 o criză guvernamentală a izbucnit în cabinet între ministrul de interne și președintele CSU, Horst Seehofer, și cancelara Angela Merkel, după ce Seehofer a elaborat un masterplan privind politicile de azil, conținând respingerea solicitanților de azil deja înregistrați în alte țări ale UE.[5] Seehofer a amenințat că va demisiona din cauza crizei la 1 iulie, dar la 2 iulie a fost încheiat un acord între partidele surori CDU/CSU.[6]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Bundestag wählt die Kanzlerin am 14. März” [Bundestag elects the Chancellor on 14 March] (în germană). Deutscher Bundestag. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ based on Artikel 60 III of the Basic Law: Wikisource link to Basic Law for the Federal Republic of Germany. Wikisource.  (full text)
  3. ^ German Chancellery (). „Liste der Bundesministerinnen und Bundesminister” [List of Federal Ministers]. Protokoll Inland der Bundesregierung (în germană). German Federal Ministry of the Interior. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ RUMÄNISCH, Ministerul Federal al Afacerilor Externe, 23 martie 2018
  5. ^ German government crisis: What are Merkel's options?, Reuters, 2 iulie 2018
  6. ^ Chancellor Angela Merkel and Horst Seehofer agree on a migration compromise, Deutsche Welle, 2 iulie 2018

Legături externe[modificare | modificare sursă]