Grupul de Armate 12
| Grupul de Armate 12 | |
 | |
| Activă |  – |
|---|---|
| Țară |  SUA |
Modifică date / text  | |
Grupul de Armate 12 al Statelor Unite ale Americii sau Grupul de Armate XII (în engleză 12th Army Group sau Twelfth United States Army Group) a fost cea mai mare și mai puternică formațiune a Armatei Statelor Unite care a fost desfășurată vreodată pe teren, comandând patru armate de câmp la apogeul său în 1945: Armata 1, Armata a 3-a, Armata a 9-a și Armata a 15-a.[1] Ordinea de bătaie în cele patru armate cuprindea 12 corpuri, conținând în total 48 de divizii. Format la opt zile după debarcarea în Normandia, a controlat inițial Armata 1 și a 3-a a Statelor Unite ale Americii. Având diferite configurații în 1944 și 1945, Grupul de Armate 12 al SUA a controlat majoritatea forțelor americane de pe Frontul de Vest. A fost comandat de generalul Omar Bradley, cu cartierul general stabilit la Londra la 14 iulie 1944.
În timpul primei săptămâni a debarcărilor din Normandia și a bătăliei pentru Normandia, Armata 1 a Statelor Unite comandată de Bradley a format aripa dreaptă a liniilor aliate. Lor li s-a alăturat în cursul lunii iulie Armata a 3-a a SUA, sub comanda generalului George S. Patton, pentru a forma Grupul de Armate 12. Grupul 12 a devenit operațional în Franța la 1 august 1944. Odată cu preluarea conducerii comandamentului Grupului 12 de către generalul Omar Bradley, general-locotenentul Courtney Hodges a preluat comanda Armatei 1. În plus, Forța Aeriană a IX-a a USAAF (în engleză Ninth Air Force) (neinclusă în cifra de 1,3 milioane de soldați) a fost atașată pentru a sprijini armatele de câmp ale Grupului de Armate 12.[2]
Până la 1 septembrie 1944, când generalul Dwight D. Eisenhower și-a asumat comanda generală a forțelor terestre aliate din nord-vestul Europei, forțele americane din Normandia au fost incluse în Armata a 2-a Britanică și în Armata 1 Canadiană din Grupul de Armate 21 comandat de generalul Bernard Montgomery.
După preluarea capului de plajă din Normandia, Grupul de Armate 12 a format centrul forțelor aliate pe frontul de vest. La nord se afla Grupul de Armate 21 britanic (Armata a 2-a Britanică și Armata 1 Canadiană), iar la sud, înaintând de la debarcarea lor pe coasta Mediteranei, se afla al Grupul de Armate 6 al Statelor Unite (format din Armata a 7-a și Armata 1 Franceză).
Pe măsură ce Grupul de Armate 12 a avansat prin Germania în 1945, a crescut pentru a controla patru armate de câmp ale Statelor Unite: Armata 1, Armata a 3-a, Armata a 9-a și Armata a 15-a. Până la Ziua Victoriei în Europa, Grupul de Armate 12 era o forță care număra peste 1,3 milioane de oameni.[3]
Grupul de Armate 12 a fost inactivat la 12 iulie 1945, la plecarea lui Bradley pentru a deveni Director al Administrației Veteranilor. Elementele sale subordonate au devenit ubordonate direct Armatei Statelor Unite în Europa.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Bradley, Omar N. (). A General's Life
. Simon & Schuster. ISBN 978-0-671-41023-0.
- ^ Landon, Charles R., ed. (). Report of Operations (Final After Action Report) 12th Army Group (Raport). I Summary. pp. 1,4. OCLC 4520568. Accesat în .
[page 1] 12th Army Group "Eagle" [w/talons holding shoulder sleeve insignias of the four numbered armies and the one numbered air force]; [page 4 - table of the headquarters: commander and personal staff; coordinating assistant chiefs of staff; coordinating special staff]
- ^ CSI REPORT No. 6, Larger units: Theater Army – Army Group – Field Army, Combat Studies Institute, U.S. Army Command and General Staff College, Fort Leavenworth, Kansas, January 1985 [1]
