Grădinile lui Salustiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Grădinile lui Salustiu (latină: Horti Sallustiani) au fost grădinile romane construite de istoricul roman Salustiu în secolul I î.Hr. Grădinile de agrement au ocupat o suprafață mare din sectorul de nord-vest al Romei, în ceea ce avea să devină regiunea a VI-a, între dealurile Pincian și Quirinal, în apropiere de Via Salaria și Porta Salaria.

Istoria[modificare | modificare sursă]

Proprietatea a apărținut inițial lui Iulius Cezar, dar după moartea sa a fost achiziționată de către istoricul Salustiu care a dezvoltat-o cu averea sa provenită din timpul funcției de guvernator al provinciei Africa Nova (Numidia). După stră-nepotul scriitorului, aceasta a trecut în proprietatea lui Tiberius în 20 d.Hr. și a fost menținută timp de mai multe secole de împărații romani. Împăratul Nerva a murit de febra într-o vilă din grădini în 98 d.Hr., și au rămas un complex imperial până când au fost jefuit în 410 de goți lui Alaric I.[1] Grădinile nu au fost părăsite în secolul al VI-lea.[2] La începutul secolului al XVII-lea, cardinalul Ludovico Ludovisi, nepotul papei Grigore al XV-lea, a cumpărat-o și a construit Villa Ludovisi, în cursul căreia mai multe sculpturi romane importante au fost redescoperite. O mare parte din suprafața ocupată de grădini a fost împărțită în timpul construirii în loturi și completate după demolarea Villei Ludovisi după 1894.

Arta[modificare | modificare sursă]

Grădinile, s-au îmbogățit cu multe structuri suplimentare în cele patru secole în care au evoluat, conțineau multe pavilioane, un templu a lui Venus și sculpturi monumentale. Printre acestea se numără:

  • Obelisco Sallustiano, o copie romană a unui obelisc egiptean care se află acum în fața bisericii Trinità dei Monti.
  • Vaza Borghese, descoperită în secolul al XVI-lea.
  • Galul muribund

Galerie cu sculpturi găsite în grădini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Procopius.
  2. ^ Miranda Marvin, "The Ludovisi Barbarians: The Grand Manner" Memoirs of the American Academy in Rome. Supplementary Volumes, 1, The Ancient Art of Emulation"(2002:205-223) p. 205 and note 9.
  3. ^ T. Ashby, "Recent Excavations in Rome", CQ 2/2 (1908) p.49.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]