Glieningmoor
| Glieningmoor | |
_(12).jpg) | |
  | |
| Poziția | Briesen Germania |
|---|---|
| Coordonate | 52°20′55″N 14°11′39″E / 52.348628°N 14.194221°E |
| Suprafață | 151 ha  |
| Înființare | |
| Cod Natura 2000 | DE3651302 |
Modifică date / text  | |
Glieningmoor este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 150,71 ha, integral pe uscat.
Localizare
[modificare | modificare sursă]Centrul sitului Glieningmoor este situat la coordonatele 52°21′01″N 14°12′18″E / 52.3503°N 14.205°E.
Înființare
[modificare | modificare sursă]Situl Glieningmoor a fost declarat sit de importanță comunitară în februarie 1999 pentru a proteja 5 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în mai 1990[1].[2][3]
Biodiversitate
[modificare | modificare sursă]Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 7 habitate naturale: Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Mlaștini împădurite, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
- păsări (2): lăcar mare (Acrocephalus arundinaceus), becațină comună (Gallinago gallinago)
- mamifere (1): vidră de râu (Lutra lutra)
- nevertebrate (2): libelule (Leucorrhinia pectoralis), rădașcă (Lucanus cervus)
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 15 specii de plante, 1 specie de amfibieni.[2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Beschluß Nr. 130 des Bezirkstages Frankfurt/Oder vom 14.03.1990
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Glieningmoor”. Accesat în .
- ^ a b „Glieningmoor”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .