Sari la conținut

Gertruda de Braunschweig

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gertruda de Braunschweig
Contesă de Katlenburg
Date personale
Născută1060 Modificați la Wikidata
Braunschweig, Brunswick-Wolfenbüttel⁠(d) Modificați la Wikidata
Decedată (57 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Braunschweig, Brunswick-Wolfenbüttel⁠(d) Modificați la Wikidata
PărințiEkbert I de Meissen[2][3]
Irmgard de Torino[*][2] Modificați la Wikidata
Frați și suroriEkbert al II-lea de Meissen
Gisela de Schweinfurt[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuHenric de Frizia ()
Dietrich II. von Katlenburg[*][[Dietrich II. von Katlenburg |​]] ()
Henric I al Saxoniei răsăritene (din ) Modificați la Wikidata
CopiiRichenza de Nordheim
Henric al II-lea al Saxoniei răsăritene[3]
Gertruda de Northeim[*][2]
Dietrich III. von Katlenburg[*][[Dietrich III. von Katlenburg |​]]
Otto al III-lea de Northeim[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurimargraf
Familie nobiliarăBrunonen

Gertruda de Braunschweig numită și Gertruda de Braunschweig cea Tânără (n.c. 1060 – d. 9 decembrie 1117, Braunschweig)[4], aparținând familiei Brunonilor, a fost contesă de Katlenburg prin căsătoria cu contele Dietrich al II-lea de Katlenburg, contesă de Northeim prin căsătoria cu Henric cel Gras, devenit și margraf de Friesland în 1099. Ulterior ea a fost soția lui Henric I de Eilenburg, margraful de Meissen și de Ost.

Gertruda era fiica margrafului Ekbert I de Meissen și a soției sale, Irmgarda de Susa. Ea a fost căsătorită cu contele Dietrich al II-lea de Katlenburg (d. 1085). În 1090, după moartea fratelui ei mai mare, Ekbert al II-lea de Meissen, fără a lăsa urmași fiind astfel ultimul reprezentant pe linie masculină a familiei Brunonilor, Gertruda a moștenit Braunschweig. După moartea soțului ei, ea a fost regentă pentru fiul lor, Dietrich al III-lea.

Gertruda s-a recăsătorit cu Henric cel Gras, conte de Northeim și margraf de Frizia (d. 1101). Fiica lor, Richenza de Northeim, căsătorită cu Lothar de Süpplingenburg, ducele Saxoniei și viitor împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman, a intrat astfel în posesia reședinței Brunonilor din Braunschweig. După moartea acestuia, Gertruda a devenit din nou regentă, de această dată în numele celui de al doilea fiu al ei, Otto al III-lea de Northeim.

Cel de al treilea soț al Gertrudei a fost Henric I de Eilenburg, margraf de Meissen și de Ostmark. Fiul lor, Henric al II-lea, s-a născut după moartea tatălui său, în 1103.

Gertruda s-a numărat printre inițiatorii revoltei împotriva împăratului Henric al IV-lea și a fiului acestuia, viitorul Henric al V-lea. Ea a apărat interesele fiilor ei, iar Henric al II-lea de Meissen a asigurat ulterior cârmuirea familiei în Marca de Meissen.

  1. ^ Universitatea Georg-August din Göttingen 
  2. ^ a b c Genealogics 
  3. ^ a b The Peerage 
  4. ^ Friedrich Wilhelm Schirrmacher: Gertrud. În: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). vol. 9, Editura Duncker & Humblot, Leipzig 1879, pp. 71.
  • Gudrun Pischke: Gertrud die Jüngere von Braunschweig. În: Horst-Rüdiger Jarck, Dieter Lent (ed.): Braunschweigisches Biographisches Lexikon. 8. bis 18. Jahrhundert. Appelhans, Braunschweig, 2006, ISBN 3-937664-46-7, pp. 259-260.
  • Friedrich Wilhelm Schirrmacher: Gertrud. În: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). vol. 9, Editura Duncker & Humblot, Leipzig 1879, pp. 71-72.