Gertruda de Braunschweig
| Gertruda de Braunschweig | |
| Contesă de Katlenburg și de Northeim | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1060  Braunschweig, Brunswick-Wolfenbüttel(d) |
| Decedată | (57 de ani)[1][2] Braunschweig, Brunswick-Wolfenbüttel(d) |
| Părinți | Ekbert I de Meissen[3][4] Irmgarda de Torino[*][4] |
| Frați și surori | Ekbert al II-lea de Meissen Gisela de Schweinfurt[*] |
| Căsătorită cu | Henric de Frizia () Dietrich II. von Katlenburg[*] () Henric I al Saxoniei răsăritene (din )[5] |
| Copii | Richenza de Nordheim Henric al II-lea al Saxoniei răsăritene[3] Gertruda de Northeim[*][4] Dietrich III. von Katlenburg[*] Otto al III-lea de Northeim[*] |
| Ocupație | politiciană |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | margraf |
| Familie nobiliară | Brunonen |
Modifică date / text  | |
Gertruda de Braunschweig, supranumită cea Tânără (n. 1060, Braunschweig, Brunswick-Wolfenbüttel(d) – d. , Braunschweig, Brunswick-Wolfenbüttel(d)),[6] aparținând familiei Brunonilor, a fost contesă de Katlenburg prin căsătoria cu contele Dietrich al II-lea de Katlenburg, contesă de Northeim prin căsătoria cu Henric cel Gras, devenit și margraf de Frizia în 1099. Ultimul ei soț a fost Henric I de Eilenburg, margraful de Meissen și al Mărcii Saxone de Răsărit.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Gertruda era fiica margrafului Ekbert I de Meissen și a soției sale, Irmgarda de Susa. A fost căsătorită cu contele Dietrich al II-lea de Katlenburg (d. 1085). În 1090, după moartea fratelui ei mai mare, Ekbert al II-lea de Meissen, care nu a avut urmași, fiind astfel ultimul reprezentant pe linie masculină a familiei Brunonilor, Gertruda a moștenit Braunschweig. După moartea soțului ei, ea a devenit regentă pentru fiul lor, Dietrich al III-lea.
Gertruda s-a căsătorit apoi cu Henric cel Gras, conte de Northeim și margraf de Frizia (d. 1101). Fiica lor, Richenza de Northeim, căsătorită cu Lothar de Süpplingenburg, duce al Saxoniei și viitor împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman, a intrat în posesia reședinței Brunonilor din Braunschweig. După moartea celui de-al doilea soț, Gertruda a devenit din nou regentă, de această dată în numele celui de al doilea fiu al ei, Otto al III-lea de Northeim.
Cel de al treilea soț al Gertrudei a fost Henric I de Eilenburg, margraf de Meissen și al Mărcii Saxone de Răsărit. Fiul lor, Henric al II-lea, s-a născut probabil după moartea tatălui, în 1103.
Apărând interesele fiilor ei, Gertruda s-a numărat printre inițiatorii revoltei împotriva împăratului Henric al IV-lea și a fiului acestuia, viitorul rege Henric al V-lea. Henric al II-lea de Meissen a asigurat ulterior cârmuirea familiei în Marca de Meissen.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Universitatea Georg-August din Göttingen”. OL 325690A. Wikidata Q152838.
- ↑ „Gertruda de Braunschweig”. The Peerage[*].
- 1 2 Darryl Roger Lundy. „Gertruda de Braunschweig” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824.
- 1 2 3 Leo van de Pas (). „Gertruda de Braunschweig” (în engleză). Genealogics[*]. Wikidata Q19847326.
- ↑ „Gertruda de Braunschweig”. The Peerage[*]. Accesat în .
- ↑ Friedrich Wilhelm Schirrmacher: Gertrud. În: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). vol. 9, Editura Duncker & Humblot, Leipzig 1879, pp. 71.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Gudrun Pischke: Gertrud die Jüngere von Braunschweig. În: Horst-Rüdiger Jarck, Dieter Lent (ed.): Braunschweigisches Biographisches Lexikon. 8. bis 18. Jahrhundert. Appelhans, Braunschweig, 2006, ISBN 3-937664-46-7, pp. 259-260.
- Friedrich Wilhelm Schirrmacher: Gertrud. În: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). vol. 9, Editura Duncker & Humblot, Leipzig 1879, pp. 71-72.
