Henric de Frizia

Henric de Frizia
Conte de Rittigau și Eichsfeld
Date personale
Născut	1055
Decedat	10 aprilie 1101 (46 de ani)
Înmormântat	Bursfelde[*]​
Cauza decesului	înec
Părinți	Otto de Nordheim Richenza de Northeim[*]​
Frați și surori	Etelinda de Northeim[*]​ Kuno de Northeim[*]​ Sigfrid al III-lea de Boyneburg[*]​
Căsătorit cu	Gertruda de Braunschweig
Copii	Richenza de Nordheim Otto al III-lea de Northeim[*]​ Gertruda de Northeim[*]​
Ocupație	margraf
Limbi vorbite	limba germană
Apartenență nobiliară
Titluri	Margrave of Frisia[*][[Margrave of Frisia |​]] (1099–1101)
Familie nobiliară	Casa de Nordheim[*]​

Henric de Frizia, supranumit cel Gras (n.c. 1055 – d. 1101), cunoscut și ca Henric de Northeim (sau Nordheim), a fost conte de Rittigau și Eichsfeld din 1083 și margraf de Frizia din 1099.

Biografie

Henric a fost fiul mai vârstnic al lui Otto de Nordheim și al Richenzei de Suabia.

Prin stăpânirile sale din Rittigau și Eichsfeld, el a fost unul dintre cei mai influenți principi saxoni ai epocii. În 1086 el s-a căsătorit cu văduva Gertruda de Braunschweig și ca urmare posesiunile conților de Katlenburg din familia Brunonen s-au unit cu cele ale celor de Nordheim. De la conții de Bilstein, el a moștenit părți din regiunea văii râului Werra, unde a devenit unic stăpânitor. Ulterior Henric a fost advocatus (în germană Vogt) în Helmarshausen și a fondat o mănăstire benedictină la Bursfelde în 1093.

Pe parcursul războaielor civile care au cuprins Imperiul romano-german în anii '80 ai secolului al XI-lea (Controversa pentru învestitură și Marea răscoală saxonă), Henric a fost de partea antiregelui Herman de Salm cu care încheiase o alianță matrimonială. Alături de frații săi, în 1086 a schimbat tabăra trecând de partea împăratului Henric al IV-lea.

Soția sa, Gertruda de Braunschweig, era singura soră a margrafului Ekbert al II-lea de Meissen, care nu avea moștenitori. Prin dreptul de moștenire, Henric aștepta să primească posesiunile cumnatului său, Ekbert de Frizia, la moartea acestuia în 1090, în timp ce Marca de Meissen fusese deja dată lui Henric I, margraful de Ostmark. Cu toate acestea, posesiunile din Frizia fuseseră anexate de Ekbert în timpul rebeliunii sale din 1089 și erau acum administrate de episcopul Conrad de Utrecht. Abia când acesta a fost asasinat în 1099, împăratul a acordat acele posesiuni lui Henric. El a încercat imediat să ia măsuri care să reglementeze navigația pe coastele Friziei, ignorând privilegiile acordate orașului Staveren. Simțindu-se amenințată de Henric, Biserica s-a aliat cu negustorii și orășenii frizieni împotriva acestuia. Deși aceștia l-au primit simulând încheierea unei înțelegeri amicale, el a presimțit trădarea lor și a încercat să fugă la bordul unui vas, care a fost atacat pe mare și scufundat. Nu se cunoaște data exactă a morții sale, ci doar că a fost înmormântat la Bursfelde în 10 aprilie 1101.

Unicul fiu al lui Henric, Otto al III-lea de Nordheim, i-a moștenit posesiunile, în vreme ce fiica sa, Richenza de Nordheim a preluat teritoriile Katlenburger și pe cele ale Brunonilor, unindu-le cu cele ale Casei de Welf în virtutea căsătoriei ei cu viitorul împărat Lothar al III-lea. Fiica cea mică a lui Henric, Gertruda (n.c. 1090 – d. înainte de 1165), a moștenit Bentheim și Rheineck, căsătorindu-se întâi cu Siegfried I de Weimar-Orlamünde, și apoi cu Otto I de Salm. Văduva sa, Gertruda, aceasta s-a căsătorit cu margraful Henric I de Meissen și de Ostmark.

Descendenți

Din căsătoria cu Gertruda de Braunschweig au rezultat trei copii:

• Otto al III-lea de Northeim (1086/1088–1117);
• Richenza, moștenitoarea posesiunilor Braunschweig-Northeim (1086/1087–1141);
• Gertruda, moștenitoarea posesiunilor Bentheim și Rheineck (c. 1090–înîainte de 1165), căsătorită cu Siegfried I de Weimar-Orlamünde și apoi cu Otto I de Salm.

Bibliografie

• A. Thiele: Erzählende genealogische Stammtafeln zur europäischen Geschichte, vol. I, Editura Fischer, 2001, ISBN 978-3830101727.
• Karl-Heinz Lange: Die Grafen von Northeim 950-1144, Kiel 1958.

Legături externe

• Henry at Genealogie Mittelalter