George Maximilianovici, al 6-lea Duce de Leuchtenberg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
George Maximilianovici
Duce de Leuchtenberg
LeichtenbergGeorg.jpg
Date personale
Născut29 februarie 1852(1852-02-29)
St. Petersburg, Imperiul Rus
Decedat (60 de ani)
Paris, Franța
ÎnmormântatGrand Ducal Burial Vault[*] Modificați la Wikidata
PărințiMaximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg
Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei Modificați la Wikidata
Frați și suroriPrințesa Maria Maximilianovna de Leuchtenberg
Prințesa Eugenia Maximilianovna de Leuchtenberg
Eugen Maximilianovich, Duke of Leuchtenberg[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuDucesa Therese Petrovna de Oldenburg
Prințesa Anastasia de Muntenegru
CopiiAlexander Georgievici, al 7-lea Duce de Leuchtenberg
Serghei Georgievici, al 8-lea Duce de Leuchtenberg
Prințesa Elena Georgievna, Contesă Tyszkiewicz
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuce
Familie nobiliarăCasa de Beauharnais

George Maximilianovici, al 6-lea Duce de Leuchtenberg, cunoscut ca Prințul Georgii Romanovski sau Georges de Beauharnais (29 februarie 1852 - 16 mai 1912) a fost cel mai mic fiu al lui Maximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg și a soției lui, Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei.[1]

Familie[modificare | modificare sursă]

Tatăl lui George, Maximilan de Beauharnais, a călătorit la St. Petersburg câștigând în cele din urmă, în 1839, mâna Marii Ducese Maria Nicolaevna a Rusiei, fiica cea mare a Țarului Nicolae I al Rusiei. Ulterior Maximilan a primit titlul de Prinț Romanowski.[2] Ca fiu al unei Marii Ducese a Rusiei și al unui prinț rus înnobilat, George și frații lui au fost întotdeauna tratați ca Mari Duci și Mari Ducese și dețineau titlul de Înălțime Imperială.[3][4] După decesul soțului ei în 1852, Marea Ducesă Maria a făcut o căsătorie morganatică cu Contele Grigori Stroganov doi ani mai târziu.[5] Ca să țină în secret această căsătorie față de tatăl ei Nicolae I, Maria a fost forțată să plece în străinătate.[5] Fratele ei, Alexandru al II-lea, a acordat o atențe specială copiilor ei din prima căsătorie, care au locuit în St. Petersburg fără mama lor..[5]

Căsătorii[modificare | modificare sursă]

Căsătoria cu Therese[modificare | modificare sursă]

Ducesa Therese Petrovna de Oldenburg, prima soție a lui George Maximilianovici.

La 12 mai 1879, George s-a căsătorit cu Ducesa Therese Petrovna de Oldenburg.[1] Ea era fiica Ducelui Petru Georgievici de Oldenburg și a soției lui, Prințesa Therese de Nassau-Weilburg. Fratele mai mare al Theresei, Ducele Alexandru Petrovici, se căsătorise cu sora lui George, Prințesa Eugenia Maximilianovna din 1868. Bunicul Theresei a fost căsătorit cu Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei, fiica Țarului Paul I al Rusiei, iar descendenții lor au fost crescuți în Rusia.[4]

În ciuda titlului german, Ducesa Therese, a fost crescută în Russia.[6][7] Întotdeauna a fost considerată ca parte a familiei imperiale ruse.[7] George și Theresa au avut un fiu:

La 19 aprilie 1883 tragedia a lovit cuplu când Ducesa Therese a murit la St. Petersburg.[1]

Căsătoria cu Anastasia[modificare | modificare sursă]

A doua soție a lui George, Prințesa Anastasia de Muntenegru.

Două prințese muntenegrene, Milica și Anastasia, erau educate la o mănăstire din St. Petersburg sub protecția împărătesei Maria Feodorovna.[8]
Ele au rămas la mănăstire un an după terminarea educației lor și s-au făcut extrem de populare în societatea rusă.[8] Ambele fete au pus ochii pe doi membri ai familiei imperiale ruse, Marele Duce Petru Nicolaevici și George însuși.[8]

La 16 aprilie 1889 George s-a căsătorit cu Prințesa Anastasia de Muntenegru, la șase ani după decesul Theresei.[1] Împăratul Alexandru al III-lea i-a dat Anastasiei o zestre considerabilă.[8]

Au avut doi copii:

Familia deținea o mică moșie în apropierea Mării Negre, unde își petrecea iernile.[9] În timp ce erau acolo în 1905, au fost martorii revoltei de pe crucișătorului Potempkin.[9] În primăvară, familia s-a stabilit la reședința de la Peterhof, Villa Sergievskaia Datcha pentru vară.[9]

În timpul căsătoriei cu Anastasia, George s-a mutat cu amanta sa franceză, spre mânia împăratului Alexandru al III-lea.[10] Când i s-a spus că George își petrece vacanța în orașul de coastă Biarritz din sud-vestul Franței, Alexandru a declarat: "Deci Prințul își spală trupul murdar în apele oceanului".[10]

Căsătoria lor a fost considerată "furtunoasă"; s-a spus că George a insultat-o din prima zi a căsătoriei.[11][12] Anastasia a putut obține divorțul după câțiva ani de căsnicie, la 15 noiembrie 1906.[11]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g Lundy, Darryl. „The Peerage: Georgi Maksimilianovich von Leuchtenberg, 6th Duc de Leuchtenberg”. Accesat în . 
  2. ^ „The Czar's New Brother-In-Law”, The Washington Post,  
  3. ^ Radziwill, Catherine (). Memories of Forty Years. London: Funk & Wagnalls Company. p. 235. 
  4. ^ a b „Rusia și Bulgaria”, The Manchester Guardian,  
  5. ^ a b c Radzinsky, Edvard (). Alexander II, The Last Great Tsar. New York: Free Press. p. 177. ISBN 0743273329 Verificați valoarea |isbn=: checksum (ajutor). 
  6. ^ „Princess A Philanthropist”, The Washington Post,  
  7. ^ a b „Duke Victim of Auto Wreck”, The Washington Post,  
  8. ^ a b c d The Near East from within. New York: E.P. Dutton & Company. . p. 209. 
  9. ^ a b c Gilliard, Pierre. „Thirteen Years at the Russian Court”. Alexander palace.org. Accesat în . 
  10. ^ a b The flight of the Romanovs: a family saga. New York: Basic Books. . p. 32.  Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)
  11. ^ a b Radziwill, Catherine (). The Royal Marriage Market of Europe. New York: Funk & Wagnalls Co. p. 120. 
  12. ^ Radziwill, Catherine (). Confessions of the Czarina. New York: Harper & Brothers. p. 82.