George Bacovia
Despre George Bacovia, pe numele său real George Vasiliu, s-a spus că e un simbolist dar că îşi depăşeşte epoca, aparţinând poeziei române moderne. Se pare că pseudonimul său provine din limba latină Bachus via, unde insemna Calea lui Bachus dar are legătură şi cu denumirea orasului său natal, Bacău.
Dacă în primul său volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din primul război mondial se dezlănţuise, influenţa poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în Scântei galbene sau Comedii în fond, Bacovia descoperă reţeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuţă dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al doilea război mondial poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar expresionismul dar şi cu şcoli filozofice cum ar fi existenţialismul (Ion Caraion), etc.
Astfel Bacovia devine unul dintre cei mai importanţi poeţi români, devenind autorul care execută un uriaş salt canonic de la statutul de poet minor la cel de autor clasic al literaturii române.
Biografie
Este strâns legat de Bacău, unde s-a născut în ziua de 4/17 septembrie 1881, fiu al comerciantului Dimitrie Vasiliu şi al Zoei Vasiliu.
1887 Începe sa înveţe limba germană.
1889-1890 Urmează clasa întâi la un pension din Bacău.
1891 Îl aflăm înscris la şcoala primară Domnească nr. 1 din Bacău.
1894 Absolvă cursul primar, în luna iunie. În acelaşi an se înscrie la gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreaga, din neatenţia paracliserului, în turnul bisericii Precista din oraşul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899.
1898 Îşi pune pe note câteva poezii precum şi altele de Mihai Eminescu si Ştefan Petică. Vădeşte mare talent la desen. Se dovedeşte foarte bun executant la vioară şi la alte instrumente din orchestra şcolii, pe care o şi dirijează. Se evidenţiază la gimnastică.
1899 Obţine premiul I pe ţară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia Şi toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.
1900 Se înscrie la Şcoala militară din Iaşi; se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, finisată în 1902. Scrie poezia Lacustră, desăvârşită în 1906.
1901 Se înscrie în cursul superior al liceului Ferdinand.
1903 Absolvă liceul din Bacău. Scrie poezia Liceu, ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenţilor din acel an, în vederea reformei învăţământului iniţiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de drept din Bucureşti. Citeşte într-una din şedinţele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie.
1904 Citeşte la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obţinând acelaşi succes. Colaborează la revista Arta de la Iaşi. Se retrage de la Facultatea de drept din Bucureşti.
1905 În Bucureşti, împreună cu fratele său Eugen.
1906 Se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuinţa din strada Liceului.
1907 Se înscrie la Facultatea de drept din Iaşi şi reîncepe cu anul I. Rămâne la Iaşi şi anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rascu Versuri, mai târziu Versuri şi proză.
1909-1910 Merge la Iaşi numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău.
1911 Obţine diploma de licenţă în drept şi se înscrie în baroul din Bacău. Plăteşte zece ani cotizaţie, dar nu profesează.
1912 Colaborează la Românul literar al lui Caion. Suplinitor la Şcoala primară din Bacău şi la Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău.
1913 Ajutor contabil la aceeaşi prefectură. Se îmbolnăveşte şi demisionează.
1914 Se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din Bucureşti. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb.
1915 Editează la Bacău, în colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relaţiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.
1916 Copist la Direcţia învăţământului secundar şi superior din Ministerul Instructiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, e trimis cu arhiva direcţiei sale în evacuare la Iaşi.
1917-1919 Funcţionar în Bucureşti.
1920 Şef de birou cl. a III-a în Ministerul Muncii.
1921 Avansat şef de birou cl. I-a în acelaşi minister. Se îmbolnăveşte şi demisionează.
1922 Se reîntoarce la Bacău.
1923 Premiat de Ministerul Artelor pentru volumul Plumb.
1924 Apare la Râmnicu-Sărat ediţia a II-a a volumului Plumb. Suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău.
1925 Director al revistei Ateneul cultural. Primeşte premiul pentru poezie al Societăţii Scriitorilor Români.
1926 Tipăreşte pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare şi volumul Bucăţi de noapte, editat de Agatha Grigorescu.
1926-1928 Suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău.
1928 Se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu şi se stabileşte la Bucureşti, unde soţia sa era profesoară.
1929 Retipăreşte volumele Plumb şi Scântei galbene sub titlul Poezii, la editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi.
1930 Referent la Direcţia educaţiei poporului. Îi apare volumul Cu voi. Din noiembrie 1930 până în octombie 1933, la Bacău, fără serviciu.
1931 I se naşte unicul fiu, Gabriel.
1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei.
1933 Se stabileşte cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârşitul vieţii.
1934 I se tipăreşte volumul antologic Poezii. Premiul Naţional de poezie este acordat lui Bacovia şi lui Arghezi.
1936 Publică volumul Comedii în fond.
1940 I se majorează pensia acordată de S.S.R. la 2000 lei lunar. Se înfiinţează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obţine o pensie de 10.000 lei lunar.
1944 Apare volumul de Opere, care adună toate ciclurile tiparite anterior.
1945 Bibliotecar la Ministerul Minelor şi Petrolului.
1946 Publică Stanţe burgheze. E sărbătorit de Ministerul Artelor, care-l şi angajează.
1956 I se publică volumul Poezii.
1957 Moare în ziua de 22 mai în locuinţa sa din Bucureşti.
Bibliografie critică selectivă
- M. Petroveanu, George Bacovia
- Ion Caraion, Bacovia, Sfârşitul continuu, Ed. Eminescu, 1975
- V. Fanache, Bacovia. Ruptura de utopia romantică, 1994
- Gheorghe Grigurcu, Bacovia, un antisentimental
- Nicolae Manolescu, prefata la editia de poezii BPT
- Ion Bogdan Lefter, Bacovia – un model al tranziţiei, Editura Paralela 45, 2001);