Gara Londra King's Cross

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gara Londra King's Cross
King's Cross station, August 2014.jpg
Informații generale
AdresăFlag of the United Kingdom.svg Kings Cross[*][1]  Modificați la Wikidata
Coordonate51°31′51″N 0°07′24″W / 51.5309°N 0.1233°V / 51.5309; -0.1233
Liniimagistrala East Coast[*]  Modificați la Wikidata
OperatoriLondon North Eastern Railway (train operating company)[*]
Thameslink and Great Northern[*]
First Hull Trains[*]
Grand Central Railway[*]  Modificați la Wikidata
Peroane12  Modificați la Wikidata
Gări adiacentegara Finsbury Park[*]
gara Stevenage[*]
gara Grantham[*]
gara Peterborough[*]
gara Newcastle[*]
gara York[*]
gara Selby[*]
gara Doncaster[*]
gara Cambridge
gara Letchworth Garden City[*]
gara Royston[*]
gara Hitchin[*]
gara Biggleswade[*]
gara St. Neots[*]  Modificați la Wikidata
Istoric
ArhitectLewis Cubitt[*]  Modificați la Wikidata
Deschisă  Modificați la Wikidata
Alte informații
AccesibilăHandicapped/disabled access
CodKGX  Modificați la Wikidata
ProprietarNetwork Rail[*]  Modificați la Wikidata
AdministratorNetwork Rail[*]  Modificați la Wikidata
Zona de tarifarezona tarifară londoneză 1[*]  Modificați la Wikidata

Gara King's Cross, cunoscută și sub numele de Londra King's Cross, este o gară de cale ferată terminus din centrul Londrei. Aceasta este una dintre cele mai aglomerate stații de cale ferată din Regatul Unit și capătul de sud al Magistralei East Coast spre nord-estul Angliei și Scoția. Adiacentă este gara St Pancras International, capătul londonez pentru serviciile Eurostar spre Europa continentală. Sub ambele gări se află stația de metrou King's Cross St. Pancras a metroului din Londra; combinate, acestea formează unul din cele mai mari noduri de transport ale țării.

Gara a fost inaugurată în 1852 de către Great Northern Railway în zona Kings Cross pentru a servi Magistrala East Coast. Aceasta a crescut rapid, concomitent cu traficul spre zonele suburbane, și a fost extinsă de mai multe ori în secolul al XIX-lea. A devenit proprietatea London and North-Eastern Railway în 1923, când au fost introduse celebrele servicii Flying Scotsman și locomotivele Mallard. Complexul gării a fost reamenajat în anii 1970, simplificându-l și oferind servicii electrice suburbane, și a devenit un important terminal pentru trenul de mare viteză InterCity 125. Din 2018, trenurile de mare distanță de la King's Cross sunt operate de London North Eastern Railway spre Edinburgh Waverley și Glasgow Central via York și Newcastle; alți operatori pe distanțe lungi includ Hull Trains și Grand Central. În plus, Great Northern operează trenuri suburbane în și în jurul zonei de nord a Londrei.

În secolul al XX-lea, zona din jurul gării devenit cunoscută pentru caracterul său discutabil și a fost folosită prin urmare pentru mai multe filme. Un proiect major de reamenajare a fost realizat în secolul al XXI-lea, incluzând restaurarea acoperișului original, iar gara a devenit foarte cunoscută pentru asocierea sa cu franciza Harry Potter, în special datorită fictivului Peron 9¾.

Istoria[modificare | modificare sursă]

Istoria timpurie[modificare | modificare sursă]

Zona King's Cross a fost anterior un sat cunoscut sub numele de Battle Bridge, o trecere veche peste râul Fleet, inițial cunoscut sub numele de Broad Ford, iar mai târziu Bradford Bridge. Râul curgea de-a lungul ceea ce este acum partea de vest a Pancras Road până când acesta a fost redirecționat în subteran, în 1825.[2] Numele de „Battle Bridge” este legat de credința că pe acest loc s-a purtat o mare bătălie între romani și tribul Iceni trib condus de Boudica. Conform folclorului, la King's Cross a fost ultima bătălie purtată de Boudica și unele surse spun că este aceasta este îngropată sub unul din peroane.[3] Peroanele 9 și 10 au fost propuse ca posibile amplasamente.[4] Se spune că fantoma reginei Boudica bântuie pasajele de sub gară, în jurul peroanelor 8-10.[5]

Great Northern Railway (1850-1923)[modificare | modificare sursă]

King's Cross în 1852

Gara King's Cross a fost construită în 1851-1852 ca punctul terminus londonez a Great Northern Railway (GNR) și a fost cel de-al cincilea terminal londonez construit.[6] A înlocuit o gară temporară de lângă Maiden Lane (acum York Way), care a fost construită rapid atunci când linia a ajuns în Londra în 1850.[7]

Restaurare[modificare | modificare sursă]

King's Cross după lucrările de renovare în 2012. Structura de oțel a acoperișului, creată de Arup, a fost descrisă ca fiind „ca un fel de cascadă inversată, o grilă albă de oțel care se ridică din pământ și se revarsă peste cap".
Noua zonă vazută de sus. Gara St. Pancras este în dreapta.

Referințe culturale[modificare | modificare sursă]

În ficțiune[modificare | modificare sursă]

Turiști la Peronul 9+34 în partea de vest a gării

Gara este menționată în Capitolul 2 al romanului Howards End de E. M. Forster.[8] În cartea pentru copii The Big Eight Engines a reverendului Wilbert Awdry din 1957, locomotiva Gordon întreprinde o călătorie la Londra, în speranța de a ajunge la King's Cross, dar ajunge în St Pancras.[9]

King's Cross apare în cărțile Harry Potter, scrise de J. K. Rowling, ca punctul de plecare pentru Hogwarts Express. Trenul folosește secretul Peron 9+34, la care se ajunge prin zidul de cărămidă dintre peroanele 9 și 10.[10] În realitate, peroanele 9 și 10 sunt într-o clădire separată de gara principală și sunt separate de linii de cale ferată.[11]

În King's Cross, un semn de fontă cu mesajul „Peronul 9+34” a fost instalat în anul 1999, inițial într-un pasaj de legătură dintre gara principală și anexa care găzduiește peroanele 9-11. Parte dintr-un cărucior de bagaje fost instalată sub semn: capătul cu mânerul căruciorului este vizibil, iar restul este „dispărut” în perete. Locul a devenit rapid o atracție turistică foarte populară pentru fanii Harry Potter.[12] În 2012, semnul și un cărucior nou, cu tot bagaje și colivie, au fost mutate ca urmare a reamenajării clădirii, iar acum sunt amplasate lângă un magazin cu tematica Harry Potter. Pentru imaginile cu fațada gării din filmele Harry Potter a fost folosit exteriorul clădirii gării St. Pancras.


În film[modificare | modificare sursă]

Pet Shop Boys a lansat un cântec intitulat „King's Cross” în anul 1987, inclus pe albumul Actually, iar gara a fost pe larg filmată pentru filmul din 1988 It Couldn't Happen Here. Trupa lui Neil Tennant a explicat că gara era un punct de reper recunoscut atunci când se sosea în Londra în încercarea de a găsi noi oportunități departe de rata ridicată a șomajului din zonele din nord-estul Angliei la acel timp. Piesa a fost în primul rând despre „speranțe distruse” și „un coșmar”.[13] Trupa a cerut ulterior regizorului Derek Jarman să regizeze un video pentru „King's Cross” pentru turneul din 1989, care a prezentat o secvență în alb-negru din zonă.[14]

Monopoly[modificare | modificare sursă]

Gara King's Cross are propriul pătrat pe versiunea britanică a tablei de Monopoly. Alte trei gări din joc sunt Marylebone, Fenchurch Street si Liverpool Street, toate patru fiind gări terminus pentru LNER la momentul conceperii jocului la mijlocul anilor 1930.[15]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ArchINFORM, accesat în  
  2. ^ Battle Bridge Estate. 24, the Parish of St Pancras Part 4: King's Cross Neighbourhood. London. . pp. 102–113. Accesat în . 
  3. ^ „Dig uncovers Boudicca's brutal streak”. The Observer. . Accesat în . 
  4. ^ „Historical Notes: Boadicea's bones under Platform 10”. The Independent. . Accesat în . 
  5. ^ Johnson, Marguerite (). Boudicca. ISBN 978-1-853-99732-7. 
  6. ^ Weinreb et al. 2010, p. 463.
  7. ^ Jackson 1984, p. 76.
  8. ^ „E.M. Forster's draft of Howards End”. British Library. Accesat în . 
  9. ^ Awdry, Rev. W. (). The Eight Famous Engines. 
  10. ^ „Platform 9¾ at King's Cross Station”. King's Cross (official website). Accesat în . 
  11. ^ „King's Cross – Station Guide” (PDF). Network Rail. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ „London's 18 Most Magical Harry Potter Sites”. MSN. Arhivat din original la . 
  13. ^ Campkin 2013, p. 84.
  14. ^ Campkin 2013, p. 85.
  15. ^ Moore 2003, p. 159.