Format:Pagina principală/Articol de calitate/1
Imperiul Bizantin este termenul folosit în mod convențional pentru a numi Imperiul Roman de limbă greacă având capitala la Constantinopol, în Evul Mediu. În anumite contexte specifice, în mod obișnuit atunci când se vorbește despre perioada de dinaintea căderii Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin este numit și Imperiul Roman de Răsărit.
Nu există un consens în ceea ce privește data de început a perioadei bizantine. Unii o plasează în timpul domniei lui Dioclețian (284-305) datorită reformelor administrative pe care le-a introdus, care a împărțit împeriul în pars Orientis și pars Occidentis. Alții plasează evenimentul în timpul domniei lui Teodosiu I (379-395) și a victoriei creștinismului împotriva păgânismului, sau, după moartea sa din 395, în momentul divizării Imperiului în jumătățile de vest și de est. Alții plasează această dată mai târziu, în 476, când ultimul împărat vestic, Romulus Augustus, a fost forțat să abdice, astfel lăsându-l pe împăratul din estul grecesc ca singur împărat roman. În orice caz, schimbarea a fost graduală și, până în 330, când împăratul Constantin I și-a inaugurat noua capitală, procesele de elenizare și creștinare erau deja în curs.
Articole anterioare: Căile Ferate Române, Sibiu, Mișcările studențești din București din 1956