Feredeu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ruinele feredeului domnesc al Curţii de la Hârlău (ctitoria lui Ștefan cel Mare)

Feredeul (din maghiară fürdő, în traducere „baie”, în italiană bagno turco) este o construcție specială destinată pentru a adăposti o baie cu aburi, după moda orientală.

Consta de obicei dintr-un corp de clădire patrulater, cu o sală mare boltită cu calotă semisferică suspendată pe pandantive. Feredeul era prevăzut cu un sistem de încălzire alcătuit dintr-o rețea de tuburi de olane cuprinse în pardoseală și în pereți.[1]

Varia[modificare | modificare sursă]

Denumirea de "feredeu" s-a păstrat în diverse toponime:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vasile Drăguț, Dicționar enciclopedic de artă medievală românească, București, 1976, pag. 141.

Legături externe[modificare | modificare sursă]