Ferdinand de Marsin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ferdinand de Marsin
Bust in Château de Versailles (2).JPG
Bustul lui Ferdinand de Marsin aflat la Versailles
Date personale
Născut 10 februarie 1656
Liège, Belgia Modificați la Wikidata
Decedat 9 septembrie 1706
Torino, Duchy of Savoy[*] Modificați la Wikidata
Părinți Jean Gaspard Ferdinand de Marchin
Marie de Balzac
Naționalitate francez
Cetățenie Royal Standard of the King of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupație diplomat Modificați la Wikidata
Activitate
A luptat pentru Banner of the Holy Roman Emperor (after 1400).svgSfântul Imperiu Roman
Royal Standard of the King of France.svgRegatul Franței
Gradul Mareșal al Franței
Bătălii / Războaie Războiul Marii Alianțe
Bătălia de la Fleurus (1690) (rănit în luptă)
Bătălia de la Neerwinden (1693)
Războiul Succesiunii Spaniole
Bătălia de la Luzzara
Bătălia de la Speyerbach
Bătălia de la Blenheim
Asediul de la Torino (ucis în luptă)
Decorații și distincții
Decorații Cavaler al Ordinului Saint-Louis
Cavaler al Ordinului Saint-Esprit

Ferdinand de Marsin (n. 10 februarie 1656 Liège - d. 9 septembrie 1706 Torino), conte de Marchin, a fost un diplomat și general francez.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost fiul lui Jean Gaspard Ferdinand de Marchin, locotenent-general al Sfântul Imperiu Roman și al Mariei de Balzac. La cinci ani este naturalizat francez. După moartea tatălui său, la 17 ani pleacă la curtea regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, unde primește comanda unei companii de jandarmi a Flandrei nou create. În 1688 devine brigadier. Participă la bătăliei de la Fleurus în 1690 și este rănit. În 1693 devine maréchal de camp (general-maior) și luptă în Războiul Marii Alianțe în Bătălia de la Neerwinden (1693) și Charleroi. În 1695 devine general-locotenent, iar în perioada 1701 și 1702 este ambasador al Franței în Spania. Apoi ia parte la bătălia de la Luzzara unde s-a acoperit de glorie. Întors în Franța devine guvernator în Aire-sur-la-Lys. După victoria de la Speyer din 15 noembrie 1703, în timpul Războiului de Succesiune Spaniol, este creat Mareșal al Franței și în 1704 primește comanda trupelor franceze în Bavaria împreună cu mareșalul Tallard în bătălia de la Blenheim. Învins de Prințul Eugen de Savoia și de Ducele de Marlborough, se gândește să se pensioneze.

Apoi este trimis în Piemont ca consilier al Ducelui de Orlèans. Pe 7 septembrie 1706 este grav rănit și luat prizonier în tipul bătăliei de la Torino. Moare două zile mai târziu datorită rănilor.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • P. Roger: Biographie générale des belges morts ou vivants; hommes politiques, membres de assemblées...1849, p. 144

Legături externe[modificare | modificare sursă]