Felice Bauer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Felice Bauer
Date personale
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Prudnik, Polonia Modificați la Wikidata
Decedată (72 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Rye[*], SUA Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Prussia (1892-1918).svg Prusia
Flag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare Modificați la Wikidata

Felice Bauer (n. ,[1][2] Prudnik, Polonia – d. ,[1][2] Rye[*], SUA) a fost o logodnică a lui Franz Kafka, ale cărui scrisori către ea au fost publicate în volumul Scrisori către Felice.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Felice Bauer s-a născut în orașul Neustadt din Silezia Superioară (azi Prudnik), într-o familie de evrei. Tatăl ei, Carl Bauer (c. 1850-1914), era un agent de asigurări, iar mama ei, Anna, născută Danziger (1849-1930) era fiica unui vopsitor local. Felice a avut patru frați: Else (1883-1952), Ferdinand (poreclit Ferri, 1884-1952), Erna (1885-1978) și Antonie (poreclită Toni, 1892-1918). În 1899 familia s-a mutat la Berlin.[3]

Felice a început să urmeze cursurile unei Handelsschule, o școală profesională în domeniul comerțului, dar a trebuit să renunțe în 1908, pentru că familia ei nu și-a mai putut permite să plătească școlarizarea. Începând din 1909 ea a lucrat ca stenografă la casa de discuri Odeon din Berlin.[3] Un an mai târziu, ea s-a mutat la compania Carl Lindström, producătoare de gramofoane și de „parlographe”, care erau pe atunci cele mai avansate dictafoane.[3][4] După o scurtă perioadă de timp a fost promovată. A lucrat în marketing și a reprezentat compania la târgurile comerciale. În aprilie 1915 a început să lucreze la Technische Werkstätte Berlin.[3] Ea a contribuit în mod substanțial la veniturile familiei.[4]

Kafka[modificare | modificare sursă]

Felice l-a întâlnit pe Franz Kafka la Praga, pe 13 august 1912, când l-a vizitat pe prietenul lui, Max Brod, și pe soția acestuia.[5] Sophie, sora lui Brod, se căsătorise cu o verișoară a Felicei; Felice se afla la Praga pe drumul către Budapesta unde urma să o viziteze pe sora ei, Else.[3] La o săptămână după întâlnire, pe 20 august, Kafka a notat în jurnalul lui:

„Domnișoara FB. Când am ajuns în casa lui Brod pe 13 august, ea stătea la masă. Nu eram deloc curios cine era, ci mai degrabă am luat-o imediat ca atare. O față osoasă, inexpresivă, care își purta inexpresivitatea în mod deschis. Gât gol. O bluză aruncată pe ea. Arăta foarte casnic în rochia ei, deși, așa cum s-a dovedit, nu era așa în nici un caz. (Mă distanțez puțin de ea pentru a o studia mai atent ...) Nas aproape spart. Păr blond, oarecum drept, neatractiv, bărbie puternică. În timp ce mă așezam, am privit-o îndeaproape pentru prima dată, când m-am așezat aveam deja o părere de nezdruncinat.[5]

Imediat după întâlnire, el a început să-i trimită aproape zilnic scrisori, exprimându-și dezamăgirea dacă ea nu-i răspundea la fel de frecvent.[6] El i-a dedicat povestirea „Das Urteil” („Verdictul”), pe care a scris-o în noaptea de 22 septembrie 1912.[5][7] Ei s-au întâlnit din nou cu ocazia sărbătorilor de Paște din anul 1913 și el a cerut-o în căsătorie într-o scrisoare de la sfârșitul lunii iulie a acelui an. Logodna a avut loc în duminica de Rusalii a anului 1914, în prezența părinților lui Kafka și a surorii lui, Ottla, dar a fost ruptă câteva săptămâni mai târziu, în august 1914.[4][6]

După o comunicare dificilă, desfășurată mai ales prin scrisori,[6] și petrecerea împreună a zece zile la Marienbad în iulie 1916, ei s-au logodit pentru a doua oară pe 12 iulie 1917, planificând să se căsătorească cât mai curând și să locuiască împreună la Praga.[4][5] Odată cu apariția primelor simptome de tuberculoză care au dus mai târziu la moartea sa, Kafka a rupt logodna din nou în decembrie acel an.[4][5] Ea l-a părăsit pe 27 decembrie 1917.[4]

Felice Bauer a păstrat mai mult de 500 de scrisori pe care i le-a scris Kafka, scrisori care au fost publicate ca Scrisori către Felice; scrisorile ei către el nu s-au păstrat.[4][5][8] Elias Canetti și-a intitulat cartea sa biografică alcătuită pe baza scrisorilor Celălalt proces al lui Kafka: Scrisorile către Felice, referindu-se la romanul Procesul, pe care îl descrie ca „un roman în care logodna lui Kafka cu Felice este reimaginată ca misterioasa și amenințătoare arestare a eroului”. Michiko Kakutani notează într-un comentariu pentru The New York Times, „Kafka's Kafkaesque Love Letters” că scrisorile lui Kafka conțin:

„marca ficțiunii sale: aceeași atenție nervoasă acordată detaliilor minore; aceeași conștiință paranoică a deplasării echilibrului; aceeași atmosferă de sufocare emoțională - combinată, destul de surprinzător, cu momente de înfăcărare și desfătare feciorească.[6]

Viața ulterioară[modificare | modificare sursă]

În 1919 s-a căsătorit cu Moritz Marasse (1873-1950), un partener la o bancă privată din Berlin. Au avut doi copii, Heinz (1920-2012) și Ursula (1921-1966). Odată cu ascensiunea politică a naziștilor după alegerile din 1930, familia s-a mutat în Elveția, suferind pierderi financiare.[9] Ei s-au stabilit acolo în 1931 și s-au mutat apoi în Statele Unite ale Americii în anul 1936. Ea a deținut acolo un magazin ce comercializa tricotaje realizate de ea și de sora ei, Else. Soțul ei a murit în 1950. Având probleme financiare din cauza unei boli, ea a vândut scrisorile primite de la Kafka către editorul Salman Schocken în 1955.[9] Ea a murit la Rye, New York.[3]

Muzicianul Adam Green este o strănepotul ei.

În piesa muzicală Felice to Franz (1992),[10][11][12] artista Claudia Stevens o prezintă pe Felice răspunzând la scrisorile lui Kafka. Textul piesei[13] recreează scrisorile pe care Felice i le-ar fi scris lui Franz.

În piesa radiofonică de la BBC din 2011 Kafka the Musical, scrisă de Murray Gold, personajul Felice a fost interpretat de Jessica Raine.[14]

La premiera mondială din 2012 a adaptării teatrale Kafka the Musical (scrisă de Murray Gold și produsă de Theatre Inconnu, în Victoria B.C.) personajul Felice a fost interpretat de Holly Jonson.[15]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Felice Bauer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d SNAC, accesat în  
  3. ^ a b c d e f „Felice Bauer” (în German). franzkafka.de. Accesat în . 
  4. ^ a b c d e f g Seubert, Harald. „Bauer, Felice” (în German). kulturportal-west-ost.eu. Accesat în . Knochiges leeres Gesicht, das seine Leere offen trug. Freier Hals. Überworfene Bluse ... Fast zerbrochene Nase. Blondes, etwas steifes, reizloses Haar, starkes Kinn. 
  5. ^ a b c d e f Banville, John (). „Franz Kafka's other trial / An allegory of the fallen man's predicament, or an expression of guilt at a tormented love affair?”. The Guardian. Accesat în . 
  6. ^ a b c d Kakutani, Michiko (). „Books of the Times; Kafka's Kafkaesque Love Letters”. The New York Times. Accesat în . 
  7. ^ Kafka, Franz (). Nahum N. Glatzer, ed. The Complete Stories. Schocken Books New York. ISBN 0-8052-1055-5. 
  8. ^ „Letters to Felice / by Franz Kafka”. enotes.com. Accesat în . 
  9. ^ a b Koch, Hans-Gerd (). "Teuflisch in aller Unschuld". Franz Kafka und die Berlinerinnen Felice Bauer und Grete Bloch. In: Sprache im technischen Zeitalter (în German). 
  10. ^ Clarke Bustard, “Vivid monodrama sets love affair to music,” Richmond Times Dispatch, 24 februarie 1992, p. C3
  11. ^ Carl Dolmetsch, “Felice to Franz,” Virginia Gazette (Williamsburg), 30 septembrie 1992
  12. ^ Cheryl Pallant, “Love Letters,” Style Weekly (Richmond), “Theater,” p. 45, 21 decembrie 1993
  13. ^ „Claudia Stevens Papers, 1967- ongoing”. Scdb.swem.wm.edu. Accesat în . 
  14. ^ Kafka the Musical. BBC. Accesat în . 
  15. ^ „Theatre Inconnu presents KAFKA THE MUSICAL by MURRAY GOLD”. Theatre Inconnu. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Elias Canetti: Der andere Prozeß. Kafkas Briefe an Felice, Leipzig, Reclam 1985.
  • Louis Begley: Die ungeheure Welt, die ich im Kopfe habe. Deutsche Verlagsanstalt, Munich 2008, ISBN: 978-3-421-04362-7, p. 125

Legături externe[modificare | modificare sursă]