Excentricitate orbitală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Exemplu

În astronomie, excentricitatea orbitală este o măsură a abaterii (deformării) orbitei eliptice a unei planete sau unui satelit de la forma perfect circulară. Pentru o orbită perfect circulară excentricitatea este zero; orbitele eliptice au excentricități între zero și unu.

In anul 1601, Johannes Kepler a determinat că orbitele planetelor au formă eliptică, și nu formă circulară, așa cum se crezuse până atunci.

Definire[modificare | modificare sursă]

Excentricitatea este definită strict pentru toate orbitele circulare, eliptice, parabolice și hiperbolice și poate avea următoarele valori:

Expresia matematică[modificare | modificare sursă]

Excentricitatea unei orbite se calculează ca modulul vectorului excentricității:

unde:

  • este vectorul excentricității.

Pentru orbite eliptice poate fi calculată din distanța de la periapsis la apoapsis:

unde:

  • este distanța până la periapsis,
  • este distanța până la apoapsis.

Exemple[modificare | modificare sursă]

De exemplu, excentricitatea orbitei Pământului este astăzi 0.0167. De-a lungul timpului excentricitatea orbitei Pământului se modifică încet de la aproape 0 până la 0.05 din cauza atracției gravitaționale dintre planete (vezi și [1] Arhivat în , la Wayback Machine.).

Alte valori: Pluto 0.2488, Mercur 0.2056, Luna 0.0554.

Pentru valorile excentricității celorlalte planete vezi și Lista planetelor sistemului solar.

Vezi si[modificare | modificare sursă]

Elipsă

Legături externe[modificare | modificare sursă]