Eugen de Savoia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Eugen de Savoia
Godfrey Kneller Eugen von Savoyen 1712.jpg
Eugen de Savoia
Date personale
Născut 18 octombrie 1663[1][2]
Paris, Franța[3]
Decedat 21 aprilie 1736 (72 de ani)[1][2]
Viena, Imperiul Habsburgic[3]
Părinți Eugene Maurice, Count of Soissons[*]
Olympia Mancini
Frați și surori Louis Thomas, Count of Soissons[*]
Cetățenie Imperiul Habsburgic
Ocupație ofițer
Gradul general
Bătălii / Războaie Marele război turcesc
Decorații și distincții
Decorații Ordinul Lâna de Aur în grad de cavaler[*]
Prințul Eugen de Savoia de Jacob van Schuppen

Eugen de Savoia-Carignano, sau Eugeniu de Savoia, cunoscut și ca Prințul Eugen (n. 18 octombrie 1663, Paris - d. 21 aprilie 1736, Viena), a fost unul din cei mai străluciți feldmareșali ai Sfântului Imperiu Roman. Lui i se datorează în bună măsură ridicarea Austriei ca mare putere în cadrul Sfântului Imperiu Roman, iar apoi poziția hegemonă a Țărilor Ereditare Austriece (ale Casei de Habsburg) în plan european.

Originea[modificare | modificare sursă]

A fost fiul lui Eugen Mauriciu de Savoia-Carignano și al Olimpiei Mancini, nepoata cardinalului Jules Mazarin (Giulio Mazzarino). A crescut în anturajul regelui Ludovic al XIV-lea, însă fiind mic de statură cariera militară i-a fost blocată în Franța, drept pentru care a emigrat la Viena, unde a intrat în serviciul Casei de Habsburg și a devenit ofițer al Sfântului Imperiu Roman.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

Activitatea culturală[modificare | modificare sursă]

Prințul Eugen a fost un mare colecționar de artă și un iubitor de frumos. La Viena a construit Palatul Belvedere ca reședință a sa. La Timișoara, casa care îi poartă numele, de pe strada Eugeniu de Savoya nr. 24, a fost construită în 1817 pe locul unde se afla Poarta Forforosa pe care prințul intrase pe 18 octombrie 1716, după cucerirea cetății otomane Timișoara. Pe lângă Palatul Belvedere prințul a mai construit și Palatul de iarnă, care se află chiar în centrul Vienei, palat care dupa moartea prințului a rămas moștenire nepoatei lui, Anna Victoria de Savoia, iar aceasta la rândul ei l-a vândut Mariei Tereza.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Eugen de Savoia", Gemeinsame Normdatei, accesat la 26 aprilie 2014 
  2. ^ a b Q25376387 
  3. ^ a b Евгений Савойский, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Max Braubach: Prinz Eugen von Savoyen, 5 vol., Wien 1965,
  • Wolfgang Oppenheimer: Prinz Eugen von Savoyen. Feldherr-Staatsmann-Mäzen, München 1996.

Vezi și[modificare | modificare sursă]