Esau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nașterea lui Esau și Iacov, pictură de Benjamin West

Esau [[[limba ebraică]]: עֵשָׂו - "păros" ori "aspru"] este fiul lui Isaac. A fost frate geamăn al lui Iacov (Israel). La maturitate, a ajuns vânător. Și-a vândut dreptul de întâi-născut fratelui său pentru o ciorbă de linte. Se căsătorește fără aprobarea părinților cu Ada și Oholibama, două fete hetite și cu Basmat, fata lui Ismael.

„Esau și-a luat neveste dintre fetele Canaanului pe: Ada, fata Hetitului Elon, pe Oholibama, fata Anei, fata Hevitului Țibeon, și pe Basmat, fata lui Ismael, sora lui Nebaiot.”
—Geneza 36:2

Esau și Isaac, tatăl lor, sunt înșelați de Iacov, care îi fură primului binecuvântarea părintească, în timp ce era plecat la vânătoare. Înfuriat, încearcă să-l ucidă pe fratele său Iacov, care fuge la Laban, fratele mamei sale. Mai târziu, Esau își va ierta fratele, când se vor reîntâlni. A avut cinci fii.

„Ada a născut lui Esau pe Elifaz; Basmat a născut pe Reuel; și Oholibama a născut pe Ieuș, Iaelam și Core. Aceștia sînt fiii lui Esau, cari i s-au născut în țara Canaan.”
—Geneza 36:4-5

Esau a trăit 160 de ani și e considerat părintele edomiților și al amaleciților. (Gen 25-28, 32-33)