Sari la conținut

Epitaf (poezie epigramatică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Epitaful ca poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane este o parodie a epitafului funerar. Creatori de astfel de epitafuri au fost în literatura română George Topîrceanu, George Ranetti, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), Virgil Carianopol, Tudor Arghezi, Alexandru Clenciu etc.

Epitafuri ale unor autori notabili

[modificare | modificare sursă]

Epitafuri
Pe mormântul:

(Unui bețiv)
De săracie și necaz
Întâia oară doarme treaz.


(Unui soț iubit)
Ici doarme Niță Busuioc,
Și nu mai sforăie deloc!
[.........................]
(Lui A. C. Cuza)
Hei, trecătorule, -napoi!
Să nu-i miroși a usturoi.''

George Topârceanu, Periodice

EPITAF

(unui om politic)
Nu-l plângeți! Moartea îl răsfață
Și-n dar i-aduce nemurirea,
Nimbându-i fruntea cu mărirea
Pe care n-a avut-o-n viață!

Cincinat Pavelescu

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Wikisursă
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Epitaf (poezie epigramatică)