Epitaf (poezie epigramatică)
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Epitaful ca poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane este o parodie a epitafului funerar. Creatori de astfel de epitafuri au fost în literatura română George Topîrceanu, George Ranetti, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), Virgil Carianopol, Tudor Arghezi, Alexandru Clenciu etc.
Epitafuri ale unor autori notabili
[modificare | modificare sursă]Epitafuri
Pe mormântul:
(Unui bețiv)
De săracie și necaz
Întâia oară doarme treaz.
(Unui soț iubit)
Ici doarme Niță Busuioc,
Și nu mai sforăie deloc!
[.........................]
(Lui A. C. Cuza)
Hei, trecătorule, -napoi!
Să nu-i miroși a usturoi.''
George Topârceanu, Periodice
EPITAF
(unui om politic)
Nu-l plângeți! Moartea îl răsfață
Și-n dar i-aduce nemurirea,
Nimbându-i fruntea cu mărirea
Pe care n-a avut-o-n viață!