Engelbert al II-lea, Conte de Gorizia
| Engelbert al II-lea | |
| Conte de Gorizia | |
 Stema Casei de Gorizia (Codex Ingeram, 1459) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al XII-lea  |
| Decedat | [1] |
| Părinți | Meinhard I Elisabeta de Schwarzenburg[*][2] |
| Frați și surori | Henric al II-lea |
| Căsătorit cu | Adelaida de Valley[*][2] |
| Copii | Engelbert al III-lea Meinhard al II-lea |
| Ocupație | advocatus[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | margraf conte |
| Familie nobiliară | Casa de Gorizia |
| Conte de Gorizia | |
| Domnie | 1150 – 1189 |
| Predecesor | Meinhard I de Gorizia |
| Succesor | Meinhard al II-lea de Gorizia |
Modifică date / text  | |
Engelbert al II-lea (d. 13/16 ianuarie c. 1189) aparținând Casei de Gorizia, a fost conte de Gorizia din 1150 până la sfârșitul vieții. El a fost, de asemenea, margraf al Istriei și vogt al Patriarhiei de Aquileia.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Părinții lui Engelbert al II-lea au fost contele Meinhard I de Gorizia și Elisabeta de Schwarzenburg (numită și Ellisa), fiică a contelui Botho de Schwarzenburg (Bavaria) și a soției lui Petrissa.
În mai 1132 Engelbert este menționat pentru prima dată în calitate de conte de Eberstein (Carintia). În jurul anului 1137 apare în documente ca vogt (advocatus) al Abației benedictine din Millstatt. De asemenea, conform unui document din anii 1146–1161 el a fost vogt în Aquileia și al mănăstirii benedictine Sf. Maria.
După moartea tatălui său în jurul anului 1142, Engelbert a domnit împreună cu fratele său, contele Henric I care s-a aflat mai mult în teritoriile din sud. După moartea lui Henric (1148/1149), Meinhard a cârmuit singur. El a abuzat în mod grosolan de funcția sa de vogt în patriarhia Aquileia. Există informații despre devastări care au avut loc pe teritoriul patriarhiei. Într-o zi stabilită de Pilgrim, patriarhul Aquileiei pentru judecata atacurilor, acesta a fost atacat și prins de Engelbert. În fața unei asemenea îndrăzneli nobilii au intervenit. Printr-un tratat încheiat la Ramuscello pe 21 aprilie 1150, lui Engelbert al II-lea i-au fost impuse: plata unor mari daune către patriarhie, acordarea unor moșteniri în cazul în care el ar fi murit fără urmași și depunerea unui jurământ de credință față de patriarhul Aquileiei. Contele Engelbert al II-lea este menționat fiind în viață pe 5 septembrie 1186 și pentru ultima dată împreună cu fiul său Meinhard al II-lea într-un document emis de patriarhul Aquileia în 1188.
Engelbert a murit în jurul anului 1189, mai multe registre ale deceselor înregistrând data de 13/16 ianuarie. Fii săi au preluat cârmuirea după moartea sa.
Contele Engelbert al II-lea a fost uneori numit în mod eronat Conte al Palatinatului. Istoricul Hermann Wiesflecker îl înregistrează pe Engelbert al II-lea cu titlul de Conte al Palatinatului.[3] Acest lucru se datorează unei note nedatate din Traditionscodex (Codexul tradițional) al Abației Michaelbeuren, care se referă la o fiică nelegitimă a lui Palatinus comes Engelbertus datată mult mai târziu de abatele Willibald Hauthaler (1843–1922) în jurul anului 1145. Nota conține totuși referiri la două acte juridice contrare apărute la distanță în timp și de aceea fiica nelegitimă e mult mai posibil să fie atribuită contelui palatin Engelbert I. De asemenea, ar fi neobișnuit ca Engelbert al II-lea, care este menționat în documente din 1132 până în jurul anului 1189, să apară deodată și izolat cu titlul de Conte Palatin într-o singură sursă în jurul anului 1145.
Căsătorie și descendenți[modificare | modificare sursă]
Engelbert s-a căsătorit cu Adelaida de (Dachau)-Valley, fiica contelui Otto I de Dachau-Valley, o linie colaterală a familiei conților de Scheyern-Wittelsbach. Adelaida este menționată într-un document în jurul anului 1157 și apoi la începutul anului 1177, dar apartenența la familia Valley rezultă doar din cronicile timpului.
Engelbert și Adelaida au avut doi fii:
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Engelbert al II-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Genealogics
- ^ Hermann Wiesflecker: Die Regesten der Grafen von Görz und Tirol, Pfalzgrafen in Kärnten. (vol. 2: Die Regesten der Grafen von Tirol und Görz, Herzöge von Kärnten.), Editura Wagner, Innsbruck 1949–1952, ISBN 9783703006777, p. 53.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Philipp Jedelhauser: Die Abstammung von Bischof Bruno von Brixen, Graf von Kirchberg (Iller) mit Exkurs zu Gräfin Mathilde von Andechs, Ehefrau von Graf Engelbert III. von Görz sowie Stammtafel der Grafen von Görz, în: Zeitschrift für Genealogie und Heraldik, vol. 28, broșura 6–7, Viena 2016, pp. 277-340, (p. 292, p. 322, pp. 330-333, despre menționarea greșită cu titlul de conte palatin)
- Reinhard Härtel: Görz und die Görzer im Hochmittelalter, in: Mitteilungen des Instituts für Österreichische Geschichtsforschung, vol. 110, broșura 1-2, Viena 2002, p. 21, pp. 48-51.
- Hermann Wiesflecker: Die Regesten der Grafen von Görz und Tirol, Pfalzgrafen von Kärnten, vol. I, Innsbruck 1949, nr. 188, p. 53 și nr. 230, p. 63 (Tratatul de la Ramuscello, 1150), ISBN 9783703006777.
