Emma a Normandiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Emma a Normandiei
British.Library.MS.Add.33241.jpg
Emma a Normandiei primește manuscrisul "Encomium Emmae Reginae" din mâna autorului. Fii ei Eduard Confesorul și Hardeknud apar în plan secund.
Date personale
Născută c. 985
Normandia
Decedată 6 martie 1052 (66–67 ani)
Winchester, Hampshire, Anglia
Înmormântată Winchester Cathedral[*] Modificați la Wikidata
Părinți Richard I, Duke of Normandy[*]
Gunnora[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Hawise of Normandy[*]
Maud of Normandy[*]
Geoffrey, Count of Eu[*]
William, Count of Eu[*]
Richard II, Duke of Normandy[*]
Robert II, Archbishop of Rouen[*]
Mauger, Count of Corbeil[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cu Æthelred al II-lea cel Șovăielnic
Knut cel Mare
Copii Eduard Confesorul
Goda, Contesă de Boulogne
Alfred Ætheling
Hardeknud
Gunhilda, Împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman
Cetățenie Flag of England.svg Regatul Angliei Modificați la Wikidata
Etnie Normanzi Modificați la Wikidata
Religie creștinism Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Normandia
Regină consort a Angliei
Domnie 1002 – vara 1013
3 februarie 1014 – 23 aprilie 1016
iulie 1017 – 12 noiembrie 1035
Regină consort a Danemarcei
Domnie 1018 – 12 noiembrie 1035
Regină consort a Norvegiei
Domnie 1028 – 12 noiembrie 1035

Emma a Normandiei (c. 985 – 6 martie 1052) a fost regină consort a Angliei, Danemarcei și Norvegiei. A fost fiica lui Richard I al Normandiei și a celei de-a doua soții, Gunnora. Prin căsătoriile ei cu Æthelred al II-lea cel Șovăielnic (1002-1016) și Knut cel Mare (1017-1035), ea a devenit regină consort a Angliei, Danemarcei și Norvegiei. Emma a fost mamă a trei fii: Eduard Confesorul, Alfred și Hardeknud, și a două fiice: Goda a Angliei și Gunhilda a Danemarcei. Chiar și după decesele soților ei, Emma a rămas în atenția publicului și a participat activ în politică.

Căsătoria cu Æthelred al II-lea[modificare | modificare sursă]

Într-o încercare de a aduce pacea în Normandia, regele Æthelred al Angliei s-a căsătorit cu Emma în 1002.[1] După căsătorie, Emma a primit numele anglo-saxon de Ælfgifu, care a fost folosit pentru probleme formale și oficiale, și a devenit regină a Angliei. Ea a primit proprietățile ei în Winchester, Rutland, Devonshire, Suffolk, și Oxfordshire, precum și orașul Exeter.[2]

Æthelred și Emma au avut doi fii: Eduard Confesorul și Alfred și o fiică: Goda a Angliei (sau Godgifu).

Când regele Sweyn Forkbeard al Danemarcei a invadat și cucerit Anglia în 1013, Emma și copii ei au fost trimiși în Normandia, unde Æthelred a sosit și el curând. Ei s-au întors în Anglia după decesul lui Sweyn în 1014.

Mariajul dintre Emma și Æthelred s-a sfârșit prin decesul lui Æthelred la Londra în 1016. Fiul cel mare al lui Æthelred din prima căsătorie, Æthelstan, fusese moștenitor aparent până la decesul său din iunie 1014. Emma a încercat să obțină ca fiul ei cel mare, Eduard, să fie recunoscut ca moștenitor.

În 1015, Knut, fiul lui Sweyn Forkbeard, a invadat nordul Angliei. El a fost ținut departe de Londra până la moartea lui Æthelred și a lui Edmund în lunile aprilie și noiembrie 1016. Regina Emma a încercat să mențină controlul anglo-saxon din Londra până a aranjat căsătoria cu Knut.[3] Unii cercetători cred că mariajul a salvat viețile fiilor ei.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Simon Keynes, Æthelred II, Oxford Online DNB, 2009
  2. ^ Honeycutt, p. 41
  3. ^ Howard, pp. 12–5.