Sari la conținut

Emil Micu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emil Micu
Date personale
Născut15 iunie 1915
Bran, Brașov
Decedat1980
Naționalitate România
Ocupațieistoric, scriitor și filosof

Emil Micu (n. 15 iunie 1915, Bran, județul Brașov - d. 1980) a fost un istoric, scriitor și filosof român.

Viața și opera

[modificare | modificare sursă]

Brașoveanul Emil Micu a urmat studiile liceale la Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă” din Brașov , iar studiile superioare la București, unde a studiat literele, filosofia și dreptul. În 1942 își ia doctoratul în istorie, iar în 1946 devine doctor în drept[1]. Activitatea și-a desfășura-o în orașul natal, devenind în 1942, conferențiar la Academia de înalte studii comerciale și industriale din Brașov-Cluj, apoi director al Muzeului Bran din 1956, bibliograf la Biblioteca municipală Brașov din 1967, ulterior, director al Muzeului culturii românești din Șcheii Brașovului, începând cu 1969.

În opera sa s-a ocupat de aspecte istorice și geografice din Țara Bârsei sau de subiecte de muzeografie.

Printre lucrările[1] și articolele sale se numără:

  • Contribuțiuni la istoricul regimentului grăniceresc întâi valah, București, 1943, 117 p.
  • Memorandul, București, 1944, 37 p.
  • Depresiunea Întorsurii Buzăului. Studiu geografic, istoric și economic, Brașov, 1947, IV 139
  • Castelul Bran, București, 1957, 60 p.
  • Activitatea revolutionară a lui Alexandra Bujor desfășurată în Italia pentru înfăptuirea statului național unitar roman (1848-1873), „Cumidava”, III (1969), p. 271-280.
  • Tiparnița lui Petcu (Petre) Șoanul din Șcheii Brașovului și primele calendare în limba română, „Cumidava”, IV (1970), p. 465- 476.
  • Cetatea țărănească a Râșnovului, Brașov, 1970, 38 p.
  1. ^ a b Ștefan, Ștefănescu (coord.) (). Enciclopedia istoriografiei din România. Editura Științifică și Enciclopedică. p. 218.