Emil Iordache

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Emil Iordache (n. 16 decembrie 1954, Climăuți, județul Suceava[1] – d. 11 octombrie 2005, Iași) a fost un critic și istoric literar, eseist, traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Emil Iordache s-a născut în anul 1954. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1975-1979). Profesor în învățământul gimnazial, secretar de redacție al publicației Caiete botoșănene (1983-1990), asistent, lector, conferențiar, apoi profesor la Facultatea de Litere din Iași, Catedra de slavistică Petru caraman, șef al acestei catedre (1998-2005).

Opera sa cuprinde cărți de critică literară, studii și eseuri, traduceri, ghiduri de conversație.[2]

Opera[modificare | modificare sursă]

A scris peste 10 cărți și a tradus zeci de autori și opere clasice ale literaturii ruse, de la Pușkin, Gogol, Tolstoi, Dostoievski, la Bulgakov, Platonov, Daniil Harms, Makanin, Blok și Venedikt Erofeev.[3]

Iată câteva din titlurile cărților sale:[2]

  • Semiotica traducerii poetice (Junimea, 2003),
  • Carte către Serghei Esenin (Timpul, 1995),
  • Evadări din Zoorlanda (Moldova, 1998),
  • Serghei Esenin. Omul și poetul (Junimea, 1998),
  • Literatura orizontală (Timpul, 1998),
  • Cărțile de pe masă (Timpul, 2000),
  • Studii despre Gogol (Timpul, 2000),
  • Persanul cu nas de argint (TipoMoldova, 2002),
  • Variațiuni pe marginea subteranei (Convorbiri literare, 2004).

Traduceri: [2]

  • Feodor Abramov, Casa(Univers, 1985),
  • Iosif Brodski, Din nicăieri, cu dragoste (Timpul, 1995),
  • Mihail Bulgakov, Însemnările unui tânăr medic (Polirom, 2005),
  • F.M. Dostoievski, Însemnări din subterană (Timpul, 1996),
  • F.M. Dostoievski, Idiotul (Polirom, 1998),
  • F.M. Dostoievski,Jurnal de scriitor vol I, I, III (Polirom, 1998, 1998, 2000),
  • F.M. Dostoievski,Jucătorul și alte microromane (Polirom, 2003),
  • Venedikt Erofeev, Moscova – Petușki (Cartier, 2004),
  • Pavel Florenski, Stâlpul și Temelia Adevărului. Încercare de teodicee ortodoxă în douăsprezece scrisori. (Polirom, 1999),
  • Daniil Harms, Mi se spune capucin (Polirom, 2002),
  • Dmitri Merejkovski, Gogol si diavolul (Fides, 1996),
  • Vladimir Nabokov, Clipa de curaj sau Drumul spre Zoorlanda (Panteon, 1996),
  • Boris Pasternak, Doctor Jivago (Polirom, 2000),
  • Andrei Platonov, Moscova cea fericită și alte nuvele (Polirom, 2003),
  • John Toland, Viața lui Adolf Hitler, vol. I (Moldova, 1995),
  • Lev Tolstoi, Anna Karenina (Polirom, 2003),
  • Viktor F. Vostokov, Incursiune în medicina indo-tibetană (Polirom, 2001).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gidó Attila, Cronologia minorităților naționale din România 1898-2009., Vol. 2 Macedoneni, polonezi, ruși lipoveni, ruteni, sârbi, tătari și turci. Editura ISPMN, Cluj-Napoca, 2013, p. 144
  2. ^ a b c Călătoria spre rai a profesorului Emil Iordache
  3. ^ Bogdan CRETU: Cinci ani fără Emil Iordache

Legături externe[modificare | modificare sursă]