Sari la conținut

Elisabeta de Bavaria (1478–1504)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Elisabeta de Bavaria-Landshut
Ducesă de Bavaria-Landshut
Date personale
Născută1478[1][2][3] Modificați la Wikidata
Burghausen, Bavaria-Landshut⁠(d) Modificați la Wikidata
Decedată (26 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăMănăstirea Seligenthal[*] Modificați la Wikidata
PărințiGeorge de Bavaria[*]
Hedwiga Iagellon[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMargareta de Bavaria[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuRupert al Palatinatului[*] ()[4] Modificați la Wikidata
CopiiOtto Henric al Palatinatului[*][4]
Philipp[*][[Philipp (German duke)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană
aristocrat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriConte Palatin
ducesă[*]
Familie nobiliarăCasa de Wittelsbach

Elisabeta de Bavaria-Landshut (n. 1478, Burghausen, Bavaria-Landshut⁠(d) – d. ) aparținând Casei de Wittelsbach, a fost contesă palatină și ducesă de Bavaria-Landshut conform testamentului tatălui ei.

Fiică a ducelui George de Bavaria și a soției sale, Hedwiga Iagellon (fiica regelui polonez Cazimir al IV-lea Iagellon), Elisabeta a ajuns centrul interesului după moartea fratelui ei la sfârșitul secolului al XV-lea, deoarece Ducatul de Bavaria-Landshut nu mai avea moștenitor pe linie masculină. În această situație, contractele Casei de Wittelsbach din 1392 și 1450 prevedeau succesiunea reciprocă a liniilor familiei.[5]

În ciuda acestor contracte, George a desemnat-o pe fiica sa, Elisabeta, moștenitoare și succesoare prin testamentul său din 19 septembrie 1496. În 1499 ea s-a căsătorit cu vărul ei, Ruprecht al Palatinatului, fiul Margaretei de Bavaria.[6] Primii ei fii, gemenii Ruprecht și George, au murit în 1504. Alți doi fii, Filip și Otto Henric, au supraviețuit.

În 1503 ducele George l-a numit pe soțul Elisabetei guvernator al Bavariei de Jos.[7] După moartea tatălui ei la 1 decembrie 1503, acțiunile ei hotărâte au avut o contribuție decisivă la dizolvarea Consiliului de Regență al Stărilor și la izbucnirea Războiului de succesiune din Landshut.

Oponentul ei și succesorul pretendent conform contractelor familiei Wittelsbach, Albert al IV-lea de Bavaria-München, l-a avut curând de partea sa pe regele Maximilian. Soțul Elisabetei a murit de dizenterie la 20 august 1504. Elisabeta a continuat războiul și a ocupat orașele Landshut, Dingolfing și Moosburg.

Ca urmare împotriva ei a fost pronunțată interdicția imperială. La 12 septembrie 1504 trupele aliate ale Boemiei au suferit o înfrângere decisivă lângă Wenzenbach. Trei zile mai târziu, Elisabeta a murit probabil de dizenterie care făcea ravagii în Bavaria de Jos. A fost înmormântată în Mănăstirea Seligenthal din Landshut.

  1. ^ „Elisabeta de Bavaria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Elisabeth von Bayern, Genealogics, accesat în  
  3. ^ Elizabeth of Bavaria-Landshut, Kindred Britain 
  4. ^ a b Kindred Britain 
  5. ^ Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, ISBN: 9783850014854, p. 93.
  6. ^ Biographie, Deutsche. „Georg - Deutsche Biographie” (în germană). www.deutsche-biographie.de. Accesat în . 
  7. ^ Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, ISBN: 9783850014854, p. 94.
  • Nikolaus Orlop: Alle Herrscher Bayerns, Editura LangenMüller, München 2006, ISBN 3-7844-3075-9, pp. 346–349.
  • Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, ISBN: 9783850014854.