Sari la conținut

Elena Muhina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Elena Muhina
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Decedată (46 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Moscova, Rusia Modificați la Wikidata
Înmormântatăcimitirul Troiekurovskoie[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Rusia Modificați la Wikidata
Ocupațiegimnastă artistică[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă Modificați la Wikidata
Activitate
Înălțime152 cm  Modificați la Wikidata
Greutate41 kg  Modificați la Wikidata
ȚarăUniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Modificați la Wikidata
Sportgimnastică artistică  Modificați la Wikidata
Medalii
Campionatate Mondiale
Aur Strasbourg 1978 echipe
Aur Strasbourg 1978 compus
Aur Strasbourg 1978 sol
Argint Strasbourg 1978 paralele inegale
Argint Strasbourg 1978 Balance Beam
Campionate Europene
Aur Praga 1977 bârnă
Aur Praga 1977 sol
Aur Praga 1977 paralele inagele
Aur Copenhaga 1979 paralele inegale
Argint Praga 1977 compus
Argint Copenhaga 1979 sol
Bronz Praga 1977 sărituri

Elena Viaceslavovna Muhina (în rusă Елена Вячеславовна Мухина, n. , Moscova, RSFS Rusă, URSS – d. , Moscova, Rusia) a fost o gimnastă sovietică din Rusia, multiplă campioană europeană și mondială, una dintre cele mai bune gimnaste din a doua jumătate a anilor '70. A avut evoluții remarcabile și a intrat în istoria gimnasticii feminine prin introducerea unor elemente personale cu execuție de mare dificultate: un salt Korbut cu rotație completă (la paralele inegale), un dublu salt pe spate din ghemuit cu aterizare (la bârnă), care se folosește și astăzi, și un dublu salt pe spate cu rotație completă (la sol), numit Muhina, care și în prezent este inclus în categoria de cea mai mare dificultate a codului de punctaj. Cariera ei s-a încheiat tragic, în urma unui accident suferit la antrenamente, care a lăsat-o paralizată de la gât în jos de la vârsta de 20 de ani. A murit la vârsta de 46 de ani ca urmare a complicațiilor paraliziei.

Cariera internațională

[modificare | modificare sursă]

Primul mare succes internațional l-a înregistrat la Campionatele Europene din 1977 de la Praga, unde a câștigat medalii în toate probele individuale: trei medalii de aur și o medalie de bronz în concursurile pe aparate și o medalie de argint la individual compus.

Momentul de vârf al carierei l-a atins la Campionatele Mondiale din 1978 de la Strasbourg. Aici a câștigat medalia de aur în concursul pe echipe și la individual compus, unde a reușit să o învingă Nadia Comăneci, campioana olimpică din 1976. Tot la această competiție a mai câștigat aurul la sol și două medalii de argint: la paralele inegale și bârnă.

Participarea la Campionatele Europene din 1979 de la Copenhaga i-a mai inclus în palmares încă două medalii continentale: aurul la paralele inegale și argintul la sol.

În 1979 a suferit o fractură la un picior ca urmare a unei accidentări, ratând participarea la Campionatele Mondiale. A fost operată de două ori. Considerată favorită pentru concursul de gimnastică de la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, Muhina a fost obligată să reia antrenamentele înainte de a fi complet recuperată după operațiile suferite. Exercițiile ei cuprindeau elemente de mare dificultate, unele preluate din gimnastica masculină; antrenorii săi au insistat să păstreze aceste elemente în exerciții cu orice risc.

Cu două săptămâni înainte de Olimpiada de la Moscova, un tragic accident petrecut în timpul unui antrenament la sol i-a întrerupt brutal cariera: ratează execuția unui salt extrem de riscant (saltul Thomas), aterizând pe bărbie și fracturându-și coloana vertebrală la nivelul gâtului. A rămas tetraplegică pentru tot restul vieții. După accident, Muhina a fost decorată de URSS cu Ordinul Lenin, iar în 1983, Juan Samaranch, președintele CIO, i-a decernat Medalia de Argint a Ordinului Olimpic.

Într-unul din interviurile foarte puține, acordat săptămânalului Ogoniok (Огонёк), Muhina a criticat programul de gimnastică sovietic, în care antrenorii și activiștii încercau să obțină succesul cu orice preț.

După accidentul care a cauzat paralizia Muhinei și alte câteva incidente asemănătoare ale unor gimnaste din loturile olimpice, saltul Thomas a fost exclus din codul de punctaj, devenind un element interzis în gimnastica feminină. Rămâne permis în gimnastica masculină din 2008.

  1. ^ a b Yelena Mukhina, Find a Grave, accesat în  
  2. ^ Former Soviet gymnastics star Mukhina dead (în engleză) 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Elena Muhina la Wikimedia Commons