Elena Maria Catargiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Maria Obrenovici
Maria Obrenovici.jpg
Date personale
Născută1835 Modificați la Wikidata
Iași, Moldova Modificați la Wikidata
Decedată (41 de ani) Modificați la Wikidata
Dresda, Regatul Saxoniei, Imperiul German Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul „Eternitatea” din Iași Modificați la Wikidata
Părinți Costin Catargiu[*][[Costin Catargiu (Peerage person ID=706696)|​]][1]
noble Smaragda Bals[*][[noble Smaragda Bals (1811 - 7 Oct 1886)|​]][2] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuMilos Obrenovic[*] Modificați la Wikidata
CopiiMilan I al Serbiei[1]
Alexandru Al. Ioan Cuza[1]
Dimitrie Cuza[*][1] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Moldavia.svg Principatul Moldovei
Flag of the United Principalities of Romania (1862–1866).svg Principatele Unite
Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Activitate
Partener(ă)Alexandru Ioan Cuza  Modificați la Wikidata

Elena Maria Catargiu (n. 1835, Iași, Moldova – d. , Dresda, Regatul Saxoniei, Imperiul German) a fost fiica baș boierului antiunionist Costin Catargiu și a Smărăndiței Catargiu (Balș).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Încă din frageda adolescență, grație frumuseții fizice și apucăturilor de femeie fatală, ea a fost foarte curtată, a avut o droaie de admiratori. Nu a pregetat să răspundă tentațiilor, fiind posedată de un puternic spirit de aventură. Cu intenție ori, pur și simplu, prin voia sorții, a avut acces întotdeauna la bărbați puternici, plasați în fruntea ierarhiei.

Barbu Catargiu a desenat un pastel în care a reprezentat-o în costum național sârbesc.

Elena Maria Catargiu a fost căsătorită de două ori. Primul soț a fost un general sârb, împreună cu care a avut un fiu, Rudi (ce nu a fost recunoscut de tatăl său, de aceea a purtat numele de familie a mamei). Maria nu i-a acordat nici un strop de dragoste, tratându-l ca pe un nedorit „accident biografic”. De altfel, băiatul a fost crescut de sora mai mică a Mariei, Munu Catargi. Fiul a aflat târziu de adevărata sa mamă, pe care nu a cunoscut-o în timpul vieții (numai cu ocazia înmormântării, la Iași, în 1874), astfel că între mamă și fiu nu a existat nici un sentiment.

Ulterior, tot în căutare de partide bune, Maria s-a căsătorit cu prințul Milos Obrenovici, cu care a avut un fiu, cel care avea sa devină regele Milan al Serbiei (1882-1889), iar nepotul său avea să fie regele Alexandru Obrenovici. După a doua căsătorie, a purtat numele de Elena Maria Catargiu-Obrenović, dar era numită pe scurt Maria Obrenovici. Dar într-o stare de permanentă aventură amoroasă, Maria a ajuns repede și la desfacerea acestei căsătorii. În consecință, Maria trebuia să se mulțumească cu relații mai putin reprezentative ca rang, orientându-se spre bărbați cu bani, cum a fost C. Liebrecht, fostul șef de cazinou de la Galați, ajuns director general al Poștelor și apropiat al lui Alexandru Ioan Cuza.

Prințesa Maria Catargiu este cunoscută pentru relația extraconjugală cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza. La puțin timp după începerea idilei, la 12 martie 1862, domnul stăpânitor cumpăra cu 7.000 de galbeni împărătești, de la Manolache Zefcari, o casă cochetă, situată în strada Biserica Amzei. Era o construcție relativ mică, dar bine împărțită, amplasată pe o stradă nu prea frecventată, dar aproape de Palatul domnesc și cu ieșire la cea mai importantă arteră de circulație a vremii: Podul Mogoșoaia."Desigur că, înainte ca Maria Obrenovici sa se mute, casa a fost înzestrata cu tot ce era necesar. Mobile luxoase comandate la Paris, covoare persane și franceze, tablouri și tot felul de obiecte ornamentau interiorul casei în care Maria trebuia să locuiască și să primească totdeauna pe cel care-l robise și care, în oarba lui pasiune, nu ținea seama de onoarea tronului, de morala societății, de "gura lumii" și nici de mult înțelegătoarea lui soție care știa totul, dar care, în marea și sincera ei dragoste și admirație trecea cu vederea nesăbuitele fapte ale soțului său.Cu domnitorul Cuza, Maria Obrenovici a avut doi fii, Alexandru Al. Ioan Cuza (1862/1864-1889/1890) și Dimitrie Cuza (1865-1888). Alexandru Al. Ioan Cuza, fiul cel mare al domnitorului, este descris drept o fire flegmatică, lipsită de voința și ambiția tatălui său. Istoricii îl amintesc drept o fire bolnăvicioasă, născut cu o malformație congenitală la inimă. S-a căsătorit cu Maria Moruzzi și a murit în 1889, la doar 23 de ani, ucis de boala de inimă, pe vremea când se afla în luna de miere în Spania. Văduva fiului lui Cuza, Maria Moruzzi s-a recăsătorit cu Ion I. C. Brătianu și a fost mama marelui istoric de mai târziu George I. Brătianu. Fiul mai mic al lui Cuza, Dimitrie, a avut un destin tragic. A urmat studiile la Paris și, întors în țară, s-a stabilit la Palatul Ruginoasa, acolo unde locuiau Elena Cuza și fratele lui, Alexandru. Dimitrie Cuza s-a îndrăgostit de una dintre slujnicele de la palat. Când legătura a fost descoperită de Elena Cuza, slujnica a fost alungată din palat. Se spune că Dimitrie s-a certat cu mama adoptivă și, pe fondul neînțelegerilor și a firii sale instabile, s-a sinucis în 1888. A fost găsit împușcat în camera sa din Palatul Ruginoasa. Spre sfârșitul domniei lui Cuza Vodă, îndrăzneața Maria, plină de pretenții și vanitate, nu era mulțumită cu casa ce-i fusese destinată. Voia să fie văzută de tot mai mulți oameni că ea este singura femeie preferată de Vodă, ca poate oricând, neanunțată, să intre la palat, ba în cele din urmă să ia masa separat cu domnitorul. Așa s-au întâmplat lucrurile și așa i-au apucat evenimentele din noaptea de 11 februarie 1866". (George Potra, Din Bucureștii de ieri, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1990, vol. I, pag. 507). Firește, galantul Voda și-a manifestat amorul față de Maria prin numeroase daruri, în bani și bijuterii, favoruri pentru rudele și apropiații acesteia. Totodată, Maria a exploatat slăbiciunea domnitorului pentru ea, smulgându-i secrete prețioase din viața politică, pe care a știut sa le valorifice în cercurile interesate. Ea a fost inclusă în cercul de afaceri și corupți de nimeni altul decât C. Liebrecht (al cărui palat constituie astăzi Casa Universitarilor din București), mâna dreapta a lui Cuza, ce-și construise până și un propriu serviciu secret. Așa cum nota C. C. Giurescu, acesta "știuse sa câștige si simpatia si încrederea frumoasei Maria Obrenovici, prietena lui Cuza. Devenise confidentul ei; o îndatora prin diferite servicii personale; cumpara de pilda, pentru ea, în 1865, cai în valoare de 202 galbeni; achita, de asemenea, diferitele taxe de întretinere privind atelajele ei. O împrumuta chiar și cu bani". Intimitatea dintre cei doi a făcut chiar ca gurile rele să clevetească de existența a ceva mai mult, date fiind năravurile femeii, în sensul că șeful camarilei ar fi fost, de fapt, tatăl copiilor înfiați de Cuza și considerați drept ai săi! Excentritatile relatiei si vadita sa dimensiune de coruptie au creat în epoca, mai ales în rândul clasei politice, un puternic curent de opinie de dezaprobare. În ciuda avertismentelor si criticilor din partea apropiatilor si a reactiilor uneori violente ale opozitiei, Domnul nu a acceptat în nici un chip sa înceteze relatia cu Maria sau cel putin sa o acopere cu o binevenita discretie. Dimpotriva, a adus-o la palat, supunând-o pe doamna tarii la supliciul rusinii. Marea majoritate a lumii evita anturajul printului, care devenise un loc rau famat. Doamnele de neam, cu buna reputatie si sotii lor evitau balurile organizate la curte; oamenii politici refuzau audientele si invitatiile la manifestarile oficiale, familiile nobiliare nu mai erau interesate sa aiba relatii cu Voda, doamnele de onoare îsi paraseau serviciul. Robit de pasiune, Domnul îsi credea ibovnica fara de prihana, trecea peste orice pentru a si-o pastra, nedreptatea si îndeparta pe oricine care încerca sa-l faca sa vada direct în fata realitatea. Pâna când a venit ziua abdicarii fortate de la 11 februarie 1866, când "monstruoasa coalitie", nemairabdând capriciile Domnului, odinioara atât de iubit, l-a obligat sa accepte ca situatia era imposibil sa mai continue. La 24 ianuarie 1866, când se sarbatoreau sapte ani de la marele act al Unirii, balul oficial nu s-a mai desfasurat la Palat, în urma refuzului protipendadei de a participa, astfel ca s-a organizat la resedinta familiei Sutu. Totusi, programul a cuprins si o reprezentatie cu "La favorite scene d'opera chantée par Mme Marie Obrenovici" . Maria juca deja cu mai mult talent pe scena politica rolul de Mata Hari dâmboviteana, intrând în jocul conspiratiei anti-Cuza. Ea a primit misia de a-l retine pe Domn în Palat, la jocul cu carti, toata noaptea de 11 februarie, spre a-l împiedica sa paraseasca resedinta deghizat, cum îi era obiceiul si astfel abdicarea sa ramâna fara obiect. La ora 16 a zilei de 10 februarie 1866, militarii s-au întâlnit în secret si au organizat în detaliu lovitura de Palat. Seara, domnitorul a cinat singur cu Elena Cuza. Spre miezul noptii, apare în graba Maria Obrenovici, însotita de grecul Sachelaridis, cartofor înrait, care îl provoaca pe Cuza la jocul de whist pâna noaptea târziu. Obositi, dupa ora 2 din noapte, amanta si Voda s-au retras în aceeasi camera, pentru a continua jocul în alte feluri. Dupa o noapte de amor, a urmat o dimineata pentru istorie. În zori, în camera de nebunii au intrat militarii, pe usa lasata special deschisa de Maria Obrenovici. Unul dintre ei i-a pus revolverul la tâmpla si l-a trezit din somn pe Domnitor. Acesta avea pistoalele pe noptiera, dar nu a mai ajuns la ele. Un altul si-a scos mantaua si a acoperit-o pe amanta spre a nu-si arata goliciunea si a putea sa se îmbrace, apoi a fost condusa pâna acasa pe jos... Sustinerile ca, ulterior, Al. I. Cuza, însotit de amanta, a luat drumul refugiului, au ramas simple speculatii. Numai Doamna Elena si cei doi fii aveau sa-i fie alaturi tot timpul. Dupa ce îsi va fi numarat creitarii tradarii oferiti de complotisti, nici Maria Obrenovici nu a mai ramas mult timp la Bucuresti, plecând apoi în strainatate. Din relatarile medicului Carol Davilla, aflam ca, în 1873, Maria ajunsese în Germania, fiind doamna de onoare a împaratesei Augusta, sotia Kaiserului Wilhem I. "Principesa Obrenovici - scria Davilla - a avut amabilitatea sa ma recunoasca de departe si a strabatut multimea ca sa-mi strânga mâna. Era splendida..."

La 41 de ani, Maria Obrenovici a aflat că este bolnavă de cancer și s-a sinucis la Dresda. A fost înmormântată la biserica Sf. Spiridon din Iași. În 1908, apoi a fost deshumată și mutată în cavoul familiei sale din Cimitirul „Eternitatea” din Iași.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d The Peerage 
  2. ^ Genealogics 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Maria Obrenovici