Sari la conținut

Elena Forțu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Elena Forțu
Date personale
Născută (96 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiescenografă Modificați la Wikidata
Prezență online

Elena Forțu (n. 9 septembrie 1929, Râmnicu Sărat) este o pictoriță română, creatoare de costume și decoruri de teatru și film, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România (1955), a Uniunii Teatrale Din România (1952) și membră U.C.I.N. (1965).[1]

Elena Forțu a absolvit Institutul de Arte Plastice din București în 1954 (în aceeași promoție cu Lidia Luludis), obținând calificarea de pictor-scenograf.

În calitate de scenograf, a participat la peste 130 de spectacole de teatru din România (Petroșani, Pitești, București) și din strelena foruțăinătate. Din 1961, la Studioul Cinematografic „Buftea” și la TVR (din 1972), a realizat scenografia la peste 300 de emisiuni TV, un serial, 14 filme artistice de lung și scurt metraj.[2]

A participat la realizarea costumelor a câtorva lungmetraje de ficțiune, printre care se numără Partea ta de vină (1963), Casa neterminată (1964), Merii sălbatici (1964), Geneza (1975), Rămășagul (1985), Cucoana Chirița (1987) și Secretul lui Nemesis (1987).

În 1992 a devenit conferențiar universitar la Universitatea „Hyperion”.[2]

A participat la expoziții bienale și trienale de scenografie, în țară și în străinătate (Praga, Paris, Atena, Novi Sad).[2]

Expoziții personale:

  • Scenografie, București, 1975
  • Paris, impresii de călătorie, 1984
  • Pictură-grafică, 1989
  • Fasti, 1989
  • Ex Ponto, 1990
  • Eminescu și lumea latină, 1993
  • Mirabila sămânță, 1995
  • Itinerar basarabean, Brăila, 1995
  • Lumea tăcerii, 1996
  • Viena - Itinerar eminescian, Brăila, 1997
  • Aquariul, 2001
  • Los caminos de Jose Marti, București, 2003
  • Legendele Dunării, București, 2005[2]

Expoziții în străinătate:

Creatoare de costume

[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • ARIETAS, Roma, 1987
  • Medalia „Cinema Centenar”, 1996
  • Premiul „Nicolae Grigorescu” al Academiei Daco-Română și Diploma pentru Propagarea Artei Românești, 2003.[2]
  1. ^ a b c Rîpeanu, Bujor T. (). Cinematografiştii: 2345 cineaşti, actori, critici şi istorici de film şi alte persoane şi personalităţi care au avut de-a face cu cinematograful din România sau care sunt originare de pe aceste meleaguri. Meronia. p. 215. 
  2. ^ a b c d e f Frîncu, Viorel (). Univers spiritual buzoian. Vol. 2: Arhitectură, arte plastice, cinematografie, muzică, teatru. Editgraph,. p. 201-202. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]