Sari la conținut

Elegia a zecea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

„Elegia a zecea” este a unsprezecea poezie-elegie de Nichita Stănescu din volumul 11 elegii, apărut în 1966.

Comentariile criticului Dorin Ștef referitoare la Elegia a zecea sunt,

Legături externe

[modificare | modificare sursă]



Nichita Stănescu --- Categorie Nichita Stănescu --- 11 elegii (Cina cea de taină) -- 1966

Elegia întâia - Închinată lui Dedal, întemeietorul vestitului neam de artiști ai dedalilor  • Elegia a doua, getica - lui Vasile Pârvan  • A treia elegie - Contemplare, criză de timp și iar contemplare  • A patra elegie - Lupta dintre visceral și real  • A cincea elegie - Tentația realului  • A șasea elegie - Afasia  • A șaptea elegie - Opțiunea la real  • Elegia a opta, hiporboreeana  • Elegia oului, a noua  • Omul-fantă - Se închină lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel  • Elegia a zecea  • A unsprezecea elegie - Intrarea-n muncile de primăvară
Cioturi  • Formate  • Imagini