Sari la conținut

Elbeniederung zwischen Schnackenburg und Geesthacht

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Elbeniederung zwischen Schnackenburg und Geesthacht
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Poziția Lüneburg
Germania
Coordonate53°12′49″N 10°58′09″E ({{PAGENAME}}) / 53.2137°N 10.9693°E
Suprafață22.654 ha[1][2]  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata
Cod Natura 2000DE2528331  Modificați la Wikidata

Elbeniederung zwischen Schnackenburg und Geesthacht este o arie protejată (sit de importanță comunitară — SCI) din Germania întinsă pe o suprafață de 22.654,31 ha, integral pe uscat.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Centrul sitului Elbeniederung zwischen Schnackenburg und Geesthacht este situat la coordonatele 53°05′50″N 11°16′26″E / 53.0972°N 11.2739°E ({{PAGENAME}}).

Înființare[modificare | modificare sursă]

Situl Elbeniederung zwischen Schnackenburg und Geesthacht a fost declarat sit de importanță comunitară în ianuarie 2005 pentru a proteja 21 de specii de animale.[3][4]

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 26 de habitate naturale: Vegetație psamofilă uscată cu Calluna și Genista, Vegetație psamofilă uscată cu pășuni deschise de Corynephorus și Agrostis, Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Lacuri și iazuri distrofice naturale, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri p.p. și Bidention p.p., Pajiști uscate europene, Pajiști calcaroase din nisipuri xerice, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Pajiști aluvionare inundabile, de Cnidion dubii, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Turbării active, Mlaștini oligotrofe degradate, capabile încă de regenerare naturală, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Depresiuni pe substraturi de turbă de Rhynchosporion, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri acidofile de stejar bătrân cu Quercus robur pe câmpii nisipoase, Mlaștini împădurite, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri mixte riverane de Quercus robur, Ulmus laevis și Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, de-a lungul marilor râuri (Ulmenion minoris), Păduri central-europene de pin scoțian cu licheni.[4]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]

  • amfibieni (2): buhai de baltă cu burta roșie (Bombina bombina), triton cu creastă (Triturus cristatus)
  • mamifere (5): liliac cârn (Barbastella barbastellus), castor (Castor fiber), vidră de râu (Lutra lutra), liliac de iaz (Myotis dasycneme), liliac comun (Myotis myotis)
  • nevertebrate (5): Anisus vorticulus, croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo), libelule (Leucorrhinia pectoralis), fluturele purpuriu (Lycaena dispar), Osmoderma eremita Complex
  • pești (9): avat (Aspius aspius), Cobitis taenia Complex, Coregonus oxyrhynchus, Lampetra fluviatilis, cicar (Lampetra planeri), țipar (Misgurnus fossilis), Petromyzon marinus, boarță (Rhodeus amarus), somonul (Salmo salar)

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 60 de specii de plante, 4 specii de amfibieni, 1 specie de reptile.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]