Egoism psihologic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Egoismul psihologic este viziunea filosofică conform căreia omul este în permanență motivat de interes personal și egoism, chiar și în cazurile care pare a fi determinat de altruism. Această teorie susține că, atunci când oamenii îi ajută pe alții, ei fac aceasta pe baza unei dorințe finale de a-și satisface propriile interese personale, așteptându-se la beneficii proprii, care vin pe cale directă sau indirectă. Această viziune este una descriptivă și nu una normativă, deoarece face o observație asupra modului in care lucrurile sunt, nu o aserțiune cu privire la cum ar trebui să fie. Este înrudită cu egoismul etic, care, spre deosebire de egoismul psihologic, este o teorie normativă.

O formă specifică a egoismului psihologic este hedonismul psihologic, care susține că acțiunile omului sunt esențialmente dictate de dorința acestuia de a obține plăcere și a evita durerea.