Dumitru Dămăceanu

Dumitru Dămăceanu
Date personale
Născut	17 iulie 1896 Cosmești, Galați, România
Decedat	27 septembrie 1978 (82 de ani) București, România
Cetățenie	Regatul României  Republica Populară Română  Republica Socialistă România
Ocupație	diplomat ofițer politician
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Gradul	general-colonel
Bătălii / Războaie	Primul Război Mondial Al Doilea Război Mondial
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul Mihai Viteazul Ordinul național „Steaua României” Ordinul Apărarea Patriei[*]​ Erou al Muncii Socialiste

Dumitru Dămăceanu (n. 17 iulie 1896, Cosmești, Galați, România – d. 27 septembrie 1978, București, România) a fost un general român care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial și a jucat un rol important în Lovitura de stat de la 23 august 1944.

Carieră militară și diplomatică

Educație

• Liceul internat "Costache Negruzzi" Iași.
• Școala militară de ofițeri activi de cavalerie Târgoviște - 1916.
• Ca sublocotenent în Regimentul 6 roșiori a luptat și în Primul Război Mondial.
• Școala militară superioară Sibiu – 1923.
• Școala de Război din Torino (Italia) – 1929.

Activitate militară și politică

• 1930 – 1935 - ofițer în Marele Stat Major , apoi comandant de divizie în Regimentul de Gardă Călare, Escorta Regală a regelui Carol al II-lea.
  
• 1936 – 1938 - Atașat militar în Italia (Roma) și Albania.
  
• 1939 – 1940 - Adjutant regal, director de studii la Școala Marelui Voievod Mihai - clasa palatină - clasa Regelui Mihai.
  

Lt. col. Dămăceanu a fost numit la 12 septembrie 1940 în rangul de aghiotant regal.

• 1941 – 1942 - Comandant de unități militare (Regimentul 10 roșiori s.a.) luptă pe Frontul de Est în Al Doilea Război Mondial. A fost decorat pe 17 octombrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru tenacitatea și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă în luptele dela Nistru, reișind să spargă frontul, puternic fortificat al inamicului, găsindu-se tot timpul acolo unde lupta era mai grea”.

• 1942 – 29 august 1944, colonel, șef al Statului Major al Comandamentului Militar al Capitalei. În acțiunea forțelor din jurul Regelui Mihai, a avut un rol important în pregătirea și desfășurarea acțiunilor militare de rupere de Puterile Axei din vara anului 1944, și continuarea războiului alături de Aliați.

Colonelul adjutant Dumitru Dămăceanu a fost numit la 1 septembrie 1944 în funcția de subsecretar de stat pentru afacerile interne, fiind înaintat apoi, cu începere din 29 august 1944, la gradul de general de brigadă. A făcut parte din Comisia română condusă de Barbu Știrbey care, la 12 septembrie 1944, a semnat la Moscova, Convenția de Armistițiu dintre România și Națiunile Unite.

La 28 februarie 1945, în cadrul crizei guvernamentale declanșate de Frontul Național Democrat pentru a acapara puterea, Dămăceanu a fost unul dintre cei zece ofițeri care s-au desolidarizat de președintele Consiliului de Miniștri, generalul Rădescu, care denunțase în mai multe discursuri demersurile FND-ului. La recomandarea premierului, regele Mihai a emis un Decret Regal prin care cei zece erau trecuți în rezervă, însă acesta n-a mai apucat să fie publicat în Monitorul Oficial, ca urmare a presiunilor făcute de emisarul Uniunii Sovietice, Andrei Vîșinski.

Gen. Dumitru Dămăceanu semnează Tratatele de pace de la Paris, 1947

În 1946 a fost membru al delegației României, condusă de Gheorghe Tătărăscu, participantă la Conferința de Pace de la Paris (alți membri au fost Lucrețiu Pătrășcanu și Ștefan Voitec, printre alții).

În februarie 1947, la Paris, în cadrul delegației guvernamentale , Dămăceanu a semnat din partea României Tratatele de pace de la Paris, 1947 cu Puterile Aliate.

23 august 1944 – 30 decembrie 1947 ocupa funcții precum: subsecretar de stat la Președinția Consiliului de Miniștri, la Ministerul de Interne, la Ministerul de Război, subsecretar de stat pentru armata de uscat.

După abdicarea forțată a Regelui Mihai și instaurarea statului comunist a fost exclus din armată. La începutul anilor ’50 a fost degradat, arestat și i s-a intentat un proces. După detenție, în anii ’60 a fost reabilitat, redându-i-se gradele militare în rezervă. Prin decretul prezidențial nr. 151/19 august 1974 generalul-colonelul în rezervă Dumitru Ion Dămăceanu a fost înaintat la gradul de general de armată.

Decorații

A fost decorat cu înalte ordine militare române și strǎine:

• Ordinul Militar „Mihai Viteazul” clasa III-a (17 octombrie 1941)
• Ordinul „Steaua României” cu spade în gradul de Ofițer cu panglică de „Virtute Militară” (29 iulie 1942)
• „Frunza de Stejar”, la panglica de „Virtute Militară” a Ordinului „Steaua României” cu spade în gradul de Ofițer (12 mai 1945)
• Ordinul Militar "Mihai Viteazul" cu spade - 1944,
• Crucea de Fier
• Medalia Victoria
• Ordinul „23 August” clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”
• titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru contribuția deosebită adusă la întărirea forțelor armate și apărarea orînduirii sociale și de stat”
• medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru contribuția deosebită adusă la întărirea forțelor armate și apărarea orînduirii sociale și de stat”

Starea civilă

În 1932 s-a căsătorit cu Georgeta Mirela Stroescu (n. 1912 la București, d. 1996) și au avut o fiică, Gabriela Romana Dămăceanu (n.1938, la Roma, Italia) singura descendentă directă.

Bibliografie

• Ion Scurtu - Monarhia în România 1866-1947, Editura Danubius, 1991.
• 23 august 1944 - Documente. Direcția Generală a Arhivelor Statului și Centrul de Studii și Cercetări de Istorie și Teorie Militară. Editura Științifică și Enciclopedică, București 1984.
• Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român. Editura Univers Enciclopedic, 1997.
• Alex Mihai Stoenescu - Istoria loviturilor de stat din România. Volumul II, Eșecul democrației române, Editura Rao, 2001
• Jurnalul Național - 23 august 2004, 16 iulie 2006
• Memoria arhivelor istorice, 2 noiembrie 2005, Lavinia Betea, Jurnalul Național
• Comandanți Militari, Dicționar - Colectiv. Editura Științifică și Enciclopedică, București 1983.
• General Dumitru Dămăceanu - Memorii, în manuscris.
• Neagoe, Stelian (1996), Istoria politică a României între anii 1944-1947. Crestomația tranziției dintre două dictaturi, București: Editura Noua Alternativă, ISBN 973-96060-9-1 

Legături externe

• Dumitru Dămăceanu in lista generalilor.
• Componenta delegatiei romane la Conferinta de Pace de la Paris
• O școală pentru un singur copil - Clasa Voevodului Mihaiu Arhivat în 28 aprilie 2010, la Wayback Machine., Florentina Țone, Historia
• 23 august 1944 Arhivat în 27 aprilie 2012, la Wayback Machine. - Gen. Aurel Aldea
• Sedinta Camerei Deputatilor 10 mai 2005 - despre Armistițiu, cdep.ro
• Dumitru Dămăceanu în delegația la semnarea Armistițiului de la Moscova, verticalonline.ro
• România la Conferința pacii de la Paris Arhivat în 21 iunie 2009, la Wayback Machine. - istoricul Ioan Scurtu
• Statutul internațional al României 1944-1946^{[nefuncțională]} - istoricul Ioan Scurtu
• Istoria ca telenovela - Desantata culme a propagandei, 14 mai 2006, Ion Cristoiu, Jurnalul Național