Dumitru Căprioară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dumitru Căprioară (n. 1 octombrie 1904, Râșnov - d. 27 octombrie 1985, Cluj-Napoca), a fost un medic obstetrician și chirurg ginecolog de prestigiu, profesor universitar la Facultatea de Medicină din Cluj. A muncit neîntrerupt peste 40 de ani în Clinica de Obstetrică și Ginecologie I din Cluj. (1,3,5) Ca o recunoaștere a meritelor sale profesionale biblioteca Clinicii de Obstetrică și Ginecologie I din Cluj, îi poartă astăzi numele. (8,9)

Biografie[modificare | modificare sursă]

Studii[modificare | modificare sursă]

A urmat școala primară în localitatea natală, Râșnov, iar, studiile secundare la reputatul Liceu „Andrei Șaguna” din Brașov, studii pe care le absolvă în mod strălucit în 1923. (1,3) Între anii 1923-29 urmează Facultatea de Medicină a Universității „Regele Ferdinand 1” din Cluj. În 1929 obține Diploma de Doctor în Medicină și Chirurgie. Student fiind, în anii externatului 1927-29, este remarcat de Prof. Titus Gane, directorul „Clinicii Infantile”, care îl angajează ca preparator extrabugetar până la terminarea facultății. În perioada stagiului de obstetrică și ginecologie este apreciat de Prof. Cristea Grigoriu, conducătorul clinicii ginecologice din Cluj, care îl numește preparator, de la 1 octombrie 1929.

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

Parcurge întreaga ierarhie universitară: asistent (1933), șef de lucrări (1945), conferențiar (1951), profesor doctor docent, șef de catedră, șeful clinicii de Obstetrica și Ginecologie I (1955). Devine, prin concurs, medic primar în obstetrică și ginecologie, în 1935. În 1940 obține o bursă de perfecționare la Viena. (1,3)

Activitate clinică și organizatorică[modificare | modificare sursă]

În perioada refugiului Universității clujene la Sibiu (1940-1945) a contribuit la organizarea, la Sibiu, a clinicii de obstetrică și ginecologie. (1,3) După revenirea la Cluj a participat efectiv la reorganizarea și modernizarea clinicilor de ginecologie I și II. După schimbarea, în 1951, a statutului pe care îl aveau din “Spitalul de femei“ și Ambulatorul policlinic“ în acela de Clinica de Obstetrică și Ginecologie II, a condus-o în calitate de conferențiar, timp de trei ani (1952-55). În 1955, prin concurs, obține titlul de profesor, șef de catedră, șef al clinicii de Obstetrică și Ginecologie I, pe care o conduce până la pensionare în 1969. (3) De la numirea sa ca profesor a depus un deosebit efort pentru transformarea Clinicii de Obstetrică și Ginecologie I într-o puternică bază de învățământ medical, aceasta devenind una dintre cele mai importante clinici din Cluj. (1) În scopul realizării unei cercetări științifice de înalt nivel și a asigurării unui act medical de calitate, a dezvoltat în cadrul clinicii o rețea de laboratoare: fiziopatologie, bacteriologie, biochimie, hematologie, farmacodinamie, precum și una de cabinete destinate diferitelor probleme sociale ale specialității (oncologie, colposcopie, cultură fizică medicală etc.).

A fost un foarte bun diagnostician și operator de înalt nivel tehnic. A adus contribuții în domeniul perfecționării tehnicilor chirurgicale ginecologice, prin realizarea unor procedee originale: colpocervicopexia în prolapsurile uterine - brevetat și premiat (6), infiltrația supracervicală cu novocaină, venterofixația bontului uterin rămas după histerectomie subtotala prin fire în U.

Activitate didactică[modificare | modificare sursă]

S-a preocupat continuu de îmbunătățirea și modernizarea procesului instructiv educativ. Sub îndrumarea sa s-au format distinse cadre medicale și universitare de specialitate care, mai apoi, au condus unități spitalicești din Cluj și alte orașe din județul Cluj, precum și din Baia Mare, Hunedoara, Constanța. (1) În sprijinul procesului didactic a redactat și tipărit caiete de îndrumări practice, cursuri, manuale pentru învățământul universitar și postuniversitar. A fost redactor responsabil al „Cursului unic de obstetrică și ginecologie” Ed. Medicală, București 1962. A editat ”Obstetrica“ în 1976, ca autor unic, în Editura didactică și pedagogică, București. În sprijinul medicilor de circumscripție a scris broșuri ce cuprind urgențe obstetricale. (1,3,4)

Lucrări științifice[modificare | modificare sursă]

A depus și o bogată activitate de cercetare științifică, concretizată în peste 300 de lucrări comunicate și publicate în țară și străinătate, unele cu caracter de originalitate. (1,3)A promovat cercetarea interdisciplinara, in echipe lărgite cu cardiologi, nefrologi, endocrinologi, anatomopatologi, fiziologi, biochimiști, în care a antrenat și studenții. A participat la numeroase manifestări științifice internaționale (Budapesta, Viena, Praga, Hamburg, Roma, Veneția, Amsterdam, Tel Aviv) ocazii cu care a reprezentat cu cinste școala clujeană, românească de obstetrică și ginecologie. (1,3) Printre numeroasele preocupări științifice se remarcă studiile privind: disgravidiile precoce și tardive, avorturile spontane, prematuritatea, asfixia intrauterină a fătului, studiul etiologic al embriopatiilor și malformațiilor congenitale, aspecte histopatologice în eclampsie, analgezia la naștere, etc.

A ocupat diferite funcții: secretar, apoi secretar general și secretar de redacție la Societatea de endocrinologie, ginecologie și obstetrică” și la revista cu același nume. În timpul refugiului la Sibiu a fost secretar general al „Societății de științe medicale” din Cluj-Sibiu și secretar de redacție al revistei „Ardealul medical”.

A fost membru în Consiliul de obstetrică, ginecologie și pediatrie al Ministerului Sănătății, membru al Comitetului USSM pe țară, al colegiului revistei de obstetrică și ginecologie, al revistei Clujul Medical, președinte al Societății de obstetrică și ginecologie Cluj, membru al Asociației oamenilor de știință din România. În 1968 a fost ales membru al Federației Internaționale de Obstetrică și Ginecologie (FIGO). (1,3,7)

Familia[modificare | modificare sursă]

A fost căsătorit cu Maria Căprioară, născută Puțcariu. Au avut o fiică, Mirela Căprioară, căsătorită Gherman, și un nepot, Alexandru Gherman.

Dumitru Căprioară s-a stins din viață în 27 octombrie 1985, la Cluj. Este înmormântat în Cimitirul Central din Cluj, nu departe de alte personalități medicale clujene ale timpului său. (8,9).

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. I.Negruț, R Negrea, Dumitru Căprioară, în Figuri reprezentative ale medicinii și farmaciei clujene, Lito IMF Cluj, 1986, vol. 3, pg. 74;
  2. Senatul UMF Cluj, Hotărâre nr 9/2008;
  3. M. Bojiță, O. Pascu, H. Popescu, C. Bârsu - Dumitru Căprioară (1904-1985) a predat obstetrica și ginecologia la Cluj, timp de 40 de ani, în Școala medicală clujeană de medicină și farmacie, ed. II, ed. Medicală universitară, „Iuliu Hațieganu”, Cluj Napoca, 2004, pg. 129-130;
  4. Florea Marin - Dumitru Căprioară, în Facultatea de medicină, școala medicală clujeană și spitalele din Cluj (1500-2000), ed. Casa cărții de știință, Cluj Napoca, 2018, pg. 459-460;
  5. Puchianu - Moșoiu N. Gh. - Căprioară Dumitru profesor universitar, doctor docent, în Personalități de seamă ale Râșnovului, ed. Transilvania Expres, Brașov, 2008, pg. 28-33;
  6. Căprioară Dumitru, Procedeu operator original în terapia prolapsurilor uterine, Ministerul Sănătății, certificat de inovator nr. 3/195;
  7. Căprioară Dumitru, în Clujeni ai secolului 20, Dicționar esențial, ed. Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2000, pg. 66;
  8. I. Ciorca, V. A. Bogosavlievici - Dumitru Căprioară, în Cimitirul Central Cluj Napoca, spațiul eternității personalităților clujene, ed. Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2017, pg. 78;
  9. V. Lechințan - Dumitru Căprioară în Cimitirul Central (Hajongard) Cluj Napoca, ed. Casa Cărții de Știință, Fundația culturală „Carpatica”, Cluj Napoca, 2015, pg. 30.