Dumitru Bâșcu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dumitru Bâșcu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Liveni-Vârnav, Botoșani, România Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiCostache Enescu
Maria Ferdinand Suschi
Frați și suroriGeorge Enescu Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMargareta Arvay (Kutis)
CopiiAna-Maria Sandi
Ocupațieartist Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea de Arte „George Enescu” din Iași, Universitatea Națională de Arte București  Modificați la Wikidata
PregătireGheorghe Popovici, Jean L. Cosmovici, George Demetrescu Mirea, Camil Ressu  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăSalonul Oficial de pictură și sculptură[*], Tinerimea artistică  Modificați la Wikidata

Dumitru Bâșcu (cunoscut și ca Dimitrie Bîșcu; n. , Liveni-Vârnav, Cracalia, Botoșani, România – d. , București, România) a fost un pictor român. Este cunoscut pentru pictură în ulei (natură statică, peisaj și portrete) ca și pentru pictură murală, frescă, pictură și restaurare de biserici.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dumitru Bâșcu s-a născut în satul Cracalia, comuna Dumeni, județul Dorohoi, actualmente George Enescu, Botoșani. Este fratele vitreg al muzicianului George Enescu prin tatăl său, Costache Enescu. Mama sa a fost Maria Ferdinand Suschi de origine poloneză.[1]

A urmat Școala de Belle Arte din Iași (actualmente Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași) între 1920-1924, avându-i ca profesori pe Gheorghe Popovici (pictor) si Jean L. Cosmovici, precum și Școala Națională de Arte Frumoase (actualmente Universitatea Națională de Arte București) între 1924–1927 unde i-a avut ca profesori pe George Mirea și Camil Ressu. A debutat la Salonul Oficial de pictură și sculptură în 1927, câștigând premiul Anastase Simu.[2] A expus din nou la Salonul Oficial în 1928-1930 și 1946, primind în 1929 premiul Aman precum și cel mai mare premiu „Bursa de voiaj pentru pictura” în valoare de 50000 lei care i-a permis o călătorie extinsă de studii în Franța (1929-1931). A întreprins alte călătorii de studii în Franța și Italia în 1939.

În următorii ani Bâșcu a expus regulat,[3] având prima expoziție personală la Sala Dalles în 1935 urmată de o expoziție la Societatea Tinerimea artistică în 1944. A expus lucrări la Flacăra (1947), Expoziția Anuala de Stat (1948, 1953, 1954), Expoziția Interregională București (1956), și Expoziția de Arte Plastice București (1960). A făcut parte din juriul Salonului Oficial de toamnă în 1946 (președinte Camil Ressu). A publicat numeroase cronici de artă.

S-a căsătorit cu Margareta Arvay (Kutis) în 1943. Împreuna au avut o fiica, Ana-Maria Sandi, născută în 1945. A murit la București pe data de 18 November 1983 și este înmormântat la cimitirul Andronache.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cosma, Viorel. „GEORGE ENESCU - Simfonia iubirii”. Formula AS. Accesat în . 
  2. ^ Barbosa, Octavian (). Dictionarul artistilor români contemporani. Editura Meridiane. p. 62. 
  3. ^ Oprea, Petre (). Expozanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică 1924 - 1944. Directia pentru cultura, culte si patrimoniul cultural national, București. p. 19. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Barbosa, Octavian, Dictionarul artistilor români contemporani, Editura Meridiane, 1976
  • Deac, Mircea, Lexicon critic si documentar, pictori, sculptori si desenatori din Romania sec. XV-XX, Editura Medro, 2008
  • Oprea, Petre, Expozanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică. 1924-1944, Direcția pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național a Municipiului București, 2004, p.19
  • Oprea, Petre, Expozanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică 1945 - 1947, Directia pentru cultura, culte si patrimoniul cultural national, București 2007
  • Oprea, Petre, Artiști participanți la expozițiile Societății Tinerimii Artistice (1902-1947), Maiko, București, 2006, p. 30
  • Preda, Caterina (coord.) Uniunea Artistilor Plastici din Romania in documente de arhiva, Editura Universitatii Bucuresti, 2015, p.168

Legături externe[modificare | modificare sursă]