Sari la conținut

Drept de cetate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Drept de cetate

Drept de cetate numit în Occident și Privilegiu de oraș (engleză Town privileges) privilegiu care putea fi acordat numai de un monarh, prin care se stabileau drepturile de exemplu de a fortifica orașul, sau de avea un târg. Legile celor 12 table au marcat inceputul procesului de transformare a vechiului drept gentilic roman intr-un drept de cetate. Legile celor 12 table , mai exact textul original al acestora era gravat în bronz, erau expuse in Forul Roman și au fost distruse în urma incendierii Romei de către galli în 387 î.e.n. . Legile celor 12 table n-au fost abrogate niciodată, rămânând în vigoare timp de unsprezece secole (deși între timp multe din aceste dispoziții au fost modificate sau eliminate).[1] «Dreptul de cetate» ortodocșii nu-l aveau, așa că nu puteau să-și ridice biserici decât în afara orașului.

  1. Drimba, Ovidiu (). Istoria culturii şi civilizaţiei. Editura SAECULUM I.O, Editura VESTALA. p. 248.