Dorin Ivan Delapetra
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Dorin Ivan (pseudonim literar, D.I.Delapetra), romancier, publicist, jurnalist, corespondent special al Agenției Naționale de Presă Agerpres (2002-2020), președinte de onoare al Asociației jurnaliștilor din județul Buzău, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. S-a născut în ziua de 19 mai 1955, în comuna Șarânga, în prezent sat al comunei Pietroasele.
Studii jurnalistice, sociologice și juridice. Absolvent al Colegiului B.P.Hasdeu din Buzău, al Facultății de ziaristică din București și al Facultății de drept din cadrul USH București.
Studii post-universitare, Facultatea de Sociologie din București, masterat în dreptul informațiilor, Universitatea Ecologică.
Director Editura Irineu Mihălcescu și administratorul site-ului Vestitorulromanesc.ro., cetățean de onoare al municipiului Buzău. Din 1990, ziarist la cotidianul Opinia din Buzău, în perioada 1998-2002, director și coordonator al publicației „Vestitorul de Râmnic” aparținând trustului de presă Opinia (timp de șase ani). De-a lungul timpului colaborează la Suplimentul Scânteia tineretului, Albina, România azi (limba chineză), Carnetul literar.
Activitate civică din anul 2000 în cadrul Fundației Mitropolit Irineu Mihălcescu (prim-vicepreședinte), președinte, din 2014 și până în 2024.
Activitate jurnalistică[modificare | modificare sursă]
În anul 1980, este admis membru titular al Asociației Artiștilor Fotografi din România. Participă la saloanele internaționale de fotografie artistică și de presă (Gabrovo, Praga, Moscova, ș.a)
Din anul 1981 lucrează ca fotoreporter și corector la săptămânalul Viața Buzăului din Buzău. Obține două premii naționale pentru fotografie de reportaj acordate de Consiliul Ziariștilor din România, în 1983 și, respectiv, 1984, pentru ca în anul 1986 să primească premiul național „Alexandru Sahia” pentru fotografie de presă oferit de Uniunea Scriitorilor din România și de Consiliul Ziariștilor din România.
În anul 2013 câștigă Premiul național pentru publicistică ”Vasile Voiculescu” cu volumul Diavolul din călimară, Editura Tipo-Moldova.
Tot în 2013, primește Premiul pentru jurnalism de investigație „Lazăr Băciucu”.
Participă la Congresul Național de Istoria Presei, București, 2013, cu lucrarea Corneliu Ștefan, Gazetarii mor în picioare, și la Congresul Internațional de Istoria Presei, Timișoara, 2016, cu studiul Mitropolitul Irineu Mihălcescu, jurnalist din prima linie.
Activitate literară[modificare | modificare sursă]
Ucenicie literară sub îndrumarea poetului și publicistului D.I.Dincă și a scriitorului Corneliu Ștefan.
Debutează în volum în anul 1999 cu lucrarea Amintiri dintr-o altă Eternitate, Editura Omega. A urmat Duhovnicul Mareșalului și alte povestiri, Editura Irineu Mihălcescu, 2003, precum și romanul Fiul lui Athanaric, Editura Omega, 2011.
Premii literare[modificare | modificare sursă]
2015, Premiul special pentru roman, Trilogia „Tezaurul blestemat”, Concursul național „Vasile Voiculescu”(romanele Fiul lui Athanaric, Aurul și Puterea, Noul Mesia)
2018, Premiul Cartea anului 2018 pentru romanul „Prințesa roșie și condeierul” oferit de Uniunea Scriitorilor din România, filiala Proză, București.
Lucrări apărute (selecție)[modificare | modificare sursă]
Reportaj[modificare | modificare sursă]
Amintiri dintr-o altă Eternitate, Editura Alpha, 1999
Ion Rațiu sau tentația martirajului, Editura I. Mihălcescu, 2000
Istorii râmnicene, Editura I. Mihălcescu, 2001 Slam Râmnic, Editura Tempus, 2003
Experimentul Râmnicu Sărat, Editura I. Mihălcescu, 2005
Podul Președintelui, Cronica de la Mărăcineni, Editura Pamfilius, Iași, 2006
Tragedia de la Mihăilești, Justiție și Adevăr, Editura Omega, 2009
Diavolul din călimară, Opera Omnia, publicistică, Editura Tipo-Moldova, 2013
Pușcăria Râmnicu Sărat, Editura Tipo-Moldova, 2014
Eseu[modificare | modificare sursă]
Corneliu Coposu, un stoic contemporan, Editura Omega, 2009
Corneliu Coposu, a Senior of the Romanian Gulag, Editura Omega, 2010
Gazetarii mor în picioare, dialoguri cu Corneliu Ștefan, Editura Omega, 2013
Destine exemplare, De la Gandhy la Coposu (eseuri), Editura Editgraph, 2022
Pamfil Șeicaru, Cavalerul iluziilor pierdute, Editura UZP, 2023
Proză scurtă[modificare | modificare sursă]
Duhovnicul Mareșalului și alte povestiri, Editura I. Mihălcescu, 2003
Duminica orbului, Povestiri, Editura Rafet, 2009 Panta rei, 9 povestiri cu tâlc, Editura Omega, 2011
Călător în constelația disperaților, proză scurtă, Editura Tipo-Moldova, Iași, 2013
Apocalipsa după Irineu, Întâmplări din lumea veche, povestiri, Editura Teocora, 2016
Obidiți și rătăciți, Întâmplări din lumea celor fără de noroc, povestiri, Editura Teocora, 2016
Dulcele gust al puterii, Întâmplări din lumea nouă, povestiri, Editura Teocora, 2016
Roman[modificare | modificare sursă]
Fiul lui Athanaric, Editura Omega, 2011
Noul Mesia, Editura Editgraph, 2014
Aurul și puterea, Editura Editgraph, 2015
Prințesa roșie și condeierul, roman, Editura Eikon, București, 2018
Ovidiu Tomitanul, roman, Editura Teocora, 2019
Revoluția cârtițelor, roman, Editura Editgraph, 2019
Inocenția și Diavolul șchiop, www.Vestitorulromanesc.ro, 2020
Ultima vacanța pe Terra, roman, Editura Editgraph, 2020
Utopicul, roman, www.Vestitorulromanesc.ro, 2020
Prințesa roșie și condeierul, roman, vol.2, Iubirea interzisă, 2024
Volume colective[modificare | modificare sursă]
Next Up, Editura Exigent, 2023, volum editat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Proză București
Referințe critice[modificare | modificare sursă]
Dorin Ivan e un prozator care întrunește, printre alte trăsături, și pe aceea de a scrie scurt. El dovedește mai multe disponibilități prozastice și se simte deopotrivă în largul său în registre diverse: satiric, poetic, parabolic, umoristic, fantastic, terifiant, macabru etc. Portretele se rețin cu ușurință, inserabile în paradigme precum cea a avarului („Binefăcătorul”), prețioasei ridicole (idem), procesomanului („Doctor în filozofie”), justițiarului („Scriptorașul”) ș.a. (Ion Roșioru, În spatele faptului divers, Luceafărul, nr.17, 2006)
Dramaticul, tragicul, farsa și grotescul se intersectează într-o narațiune parabolică (nu e singura), cum este „Serendipity”, în care profesorul examinator vede –la acordarea diplomei de licență – înțeleptul hărăzit să vadă mereu esența, dincolo de aparențe. (…) acest volum îl recomandă pe Dorin Ivan drept un prozator matur, experimentat, convins, asemenea unui personaj al său, că Noua Ordine duce la dezmăț, distrugere, deznaționalizare și că orice filozofie pălește în fața crudei realități, motive pentru care ochiul nostalgic al prozatorului se așază peste vechea ordine, cea a valorilor tradiționale, mai dreaptă, mai umană și mai morală(Mircea Dinutz, Pro Seaculum, nr.1/2011)
Dorin Ivan este un povestitor de vocație dar, în egală măsură, un moralist cu privirea pătrunzătoare și inima fremătândă. Este evidentă compasiunea lui pentru cei năpăstuiți și dragostea sa pentru animale, admirația pentru cei care reușesc să-și construiască un destin, compasiunea pentru cei rătăciți în calea luminii, care se eliberează – la sfârșit – printr-o spovedanie sau un gest de împăcare cu lumea.(Mircea Dinutz, Pro Saeculum, nr.3, 2011)
Memoriile lupului singuratic(Editura TipoMoldova, 2014) al lui D.I.Delapetra(Dorin Ivan) reprezintă un semn că specia romanului istoric din proza noastră contemporană s-ar putea reinventa, după atâtea eșecuri și de tot rare succesuri în ultimii șaizeci de ani(Ioan Holban, Convorbiri literare, nr.1/2014)
Dorin Ivan știe să scrie scurt, dar să spună ce are de spus, sugerând întrebări sau generând din câteva fraze și schițe de portret “încărcătură”, tensiune. Este și moralist, dar și un om care preferă să vadă cât de des se poate partea pozitivă, frumoasă a umanității, privind cu compasiune pe cei în necz, căzuți, îi pune în lumină, îi admiră pe aceia care răzbat fără să întineze pe calea vieții. (Marius Chelaru, Călător în constelația rătăciților, Convorbiri literare, martie, 2014)
Note[modificare | modificare sursă]
1) MARIAN PETCU, Istoria jurnalismului din Romania in date. Enciclopedie cronologică, p.753
2) Un dicționar al scriitorilor români contemporani(coord. Ioan Holban), vol.ll, pg.283-292, Editura Tipo-Moldova, 2016
3) Dicționarul General al Literaturii Române, Adenda, 2024
4) 500 de Personalități Buzoiene
5) ScriGroup, Buzău Ziariști și publiciști
Această pagină necesită categorisire. Pagina este insuficient categorisită sau nu a fost inclusă în nicio categorie tematică. |