Dorestad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Orașul Dorestad în 716.

În Evul Mediu timpuriu, Dorestad a fost cea mai mare așezare (emporia) din nord-vestul Europei. A fost un oraș comercial înfloritor situat unde râurile Rin și Lek se abat spre sud-estul Utrechtului, în Țările de Jos, în apropiere de orașul modern Wijk bij Duurstede.[1][2] În epoca romană, pe același loc a fost construită o cetate romană defensivă, aceasta fiind încă în uz în timpul existenței orașului Dorestad. Între 600 și 719 Dorestadul a fost martor a conflictelor dintre franci și frizoni.

Dorestadul și principalele rute comerciale din Marea Nordului.

Dorestad a fost un centru comercial din Marea Nordului între secolul al VII-lea și mijlocul secolului al IX-lea,[2] comercializând în principal produse din Renania.[2][3] Vinul a fost printre cele mai importante produse comercializate la Dorestad, probabil de la viile de la sud de Mainz.[3]

Mai târziu, sceații și monedele carolingiene au fost bătute acolo. Datorită succesului său comercial, potrivit unor surse medievale creștine scrise,[4] Dorestad a atras atenția vikingilor, care au atacat frecvent locul (834, 835, 836, 837, 844, 857 și 863). Dorestad a devenit capitala regatului viking a Dorestadului, care a durat între 850 și 885.

Dorestad a început să decadă în jurul anului 850, devenind o așezare agricolă mică. Cu toate acestea, în 896, regele Zwentibold de Lotharingia menționează drepturile și privilegiile locuitorilor într-un document.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ nl A. Willemsen (2009), Dorestad. Een wereldstad in de middeleeuwen, Walburg Pers, Zutphen, pp. 23-27, ISBN 978-90-5730-627-3
  2. ^ a b c MacKay, Angus (). Atlas of Medieval Europe. Routledge. p. 57. ISBN 0-415-01923-0.  Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)
  3. ^ a b Hodges, Richard (). Mohammed, Charlemagne and the Origins of Europe. Cornell University Press. p. 99. ISBN 0-8014-9262-9.  Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)
  4. ^ Annales Bertiniani, Annales Fuldenses, Annales Xantenses

Bibliografie[modificare | modificare sursă]