Dmitri Țîgankin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dmitri Țîgankin
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Mokșalei⁠(d), uezdul Saransk⁠(d), RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (98 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Rusia Modificați la Wikidata
Ocupațieom de știință
lingvist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă
limba erzeană Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuFinno-Ugric studies[*][[Finno-Ugric studies (study of Finno-Ugric languages)|​]]  Modificați la Wikidata
InstituțieMordovski gosudarstvennîi universitet imeni N. P. Ogariova[*][[Mordovski gosudarstvennîi universitet imeni N. P. Ogariova (school in Saransk, Russia)|​]]  Modificați la Wikidata
Alma MaterMordovski gosudarstvennîi universitet imeni N. P. Ogariova[*][[Mordovski gosudarstvennîi universitet imeni N. P. Ogariova (school in Saransk, Russia)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia „Pentru vitejie”[*]
Medalia „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]
zaslujennîi deiatel nauki Rossiiskoi Federații[*][[zaslujennîi deiatel nauki Rossiiskoi Federații (honorary title)|​]] ()
Ordinul Războiului Patriotic clasa a II-a[*]
medal «Za vzeatie Kionigsberga»[*][[medal «Za vzeatie Kionigsberga» (military decoration of the Soviet Union)|​]]  Modificați la Wikidata

Dmitri Vasilievici Țîgankin (în rusă Дмитрий Васильевич Цыганкин; n. , Mokșalei⁠(d), uezdul Saransk⁠(d), RSFS Rusă, URSS – d. [1]) a fost un lingvist sovietic și rus, specialist în limbile fino-ugrice. A obținut, printre altele, titlurile științifico-academice de doctor în filologie (1978), profesor universitar (1979) și om de știință emerit al Federației Ruse (1997).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dmitri Țîgankin s-a născut la 22 octombrie 1925 în satul Mokșalei, volostul Mokșalei, uezdul Saransk, gubernia Penza (acum raionul Ceamzinka al Republicii Mordovia).[2] Provenea dintr-o familie de naționalitate mordvină (erziană).[3] A absolvit șapte clase la școala secundară din Mokșalei, unde predarea avea loc în limba erziană, apoi a studiat la școala secundară din Bolșoe Maresevo, unde predarea avea loc în limba rusă.[4]

În anul 1943 a fost mobilizat în Armata Sovietică și a fost trimis pe front. A luat parte la eliberarea orașelor Orșa, Minsk, Borisov și Vitebsk.[4][5] După încheierea războiului, a continuat să slujească în armată.[2]

În anul 1950 a fost demobilizat și a fost admis ca student la Facultatea de Istorie și Filologie a Institutului Pedagogic Mordvin „A.I. Polejaev”. În 1954 a absolvit studiile superioare, obținând specializarea de „profesor de limba și literatura rusă, limba și literatura mordvină”, și a urmat apoi studii postuniversitare. A devenit cadru didactic la Institutul Pedagogic Mordvin „A.I. Polejaev”, obținând în 1962 titlul de conferențiar (docent) și în 1979 titlul de profesor universitar.[2] A predat cursurile de „Istoria limbii erziene” și „Dialectologia limbii erziene”, precum și cursurile speciale de „Onomastică” și „Morfologia comparativă a limbilor fino-ugrice”. A deținut, de asemenea, funcții de conducere în cadrul Institutului Pedagogic Mordvin „A.I. Polejaev”: prorector cu activitatea științifică și academică (1962-1972),[3] șef al Catedrei de Limba și Literatura Mordvină (1972-1980),[2] decan al Facultății de Filologie (1980-1987)[3] și șef al Catedrei de Limba Erziană (din 1991).[2]

Activitate științifică[modificare | modificare sursă]

În 1958 a susținut teza de candidat în filologie cu tema „Dialectul Șugurov al limbii erziano-mordvine”, apoi în 1978 teza de doctorat în filologie cu tema „Morfologia substantivelor (inflexiunea și formarea cuvintelor) în dialectele erziene”, obținând titlul de profesor universitar în anul 1979.[2]

Dmitri Țîgankin este autorul a peste 200 de lucrări științifice: articole, monografii, dicționare, manuale, materiale didactice, programe școlare și universitare.[6] Interesele sale de cercetare includ fonetica, lexicografia, morfologia, sintaxa, formarea cuvintelor, dialectologia, toponimia și istoria limbilor mordvine.[3]

Publicații[modificare | modificare sursă]


Premii și alte distincții[modificare | modificare sursă]

  • Membru corespondent străin al Societății Fino-Ugrice[3]
  • Membru al Societății Fino-Ugrice Suomalais-ugrilainen seura (Finlanda)[3]
  • Membru al Academiei Internaționale de Informatizare[3]
  • Laureat al Premiului Ogariov (1980)[3]
  • Om de știință emerit al Republicii Socialiste Sovietice Autonome Mordvine (1985)[3]
  • Om de știință emerit al Federației Ruse (1997)[3]
  • Laureat de două ori al Premiului de Stat al Republicii Mordovia în domeniul științei și tehnologiei (2000)[3]
  • Laureat al Premiului conducătorului Republicii Mordovia (2005)[3]
  • Ordinul Războiului Patriotic cl. a II-a[3]
  • Medalia „Pentru curaj”[3]
  • Medalia „Pentru victoria asupra Germaniei în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941-1945”[6]
  • Medalia „Pentru capturarea orașului Königsberg”[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://www.vsar.ru/35431_ushel_iz_jizni_izvestnyy_lingvist_mordovii_dmitriy_vasilevich_tsygankin  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d e f „Биография”. Сайт Дмитрия Цыганкина. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n „Цыганкин Дмитрий Васильевич”. Мордовский государственный университет имени Н. П. Огарёва. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b Валерий Петрухин (). „Выдающемуся финно-угроведу, известному ученому-языковеду Дмитрию Васильевичу Цыганкину — 90 лет!”. «Финно-угорская газета». Accesat în . 
  5. ^ Память народа
  6. ^ a b c Г. С. Самаркина (). „С юбилеем Дмитрий Васильевич!”. REGRUSNEWS. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Жизнь в науке профессора Д. В. Цыганкина : финно-угорское языкознание / Г. С. Цыганкин. — Saransk : Мордовский гос. педагогический институт, 2011. — 249 p.
  • Дмитрий Цыганкин. „Путь звукометриста по траншеям смерти” (PDF). ainros.ru. Accesat în .