Discuție:Nume alternative românești de plante

	Articolul Nume alternative românești de plante este un subiect de care se ocupă Proiectul Plante, o inițiativă de a construi o listă cuprinzătoare și detaliată cu informații despre botanică Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
Neclasificat	Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de calitate.
Neclasificat	Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță.

Corcodus

numit stiintific „Prunus cerasifera“. Are etimologia necunoscuta. O discutie lingvistica, ca si intrebarea cine e primul: oul sau gaina? incearca sa lamureasca daca fructul sau pomul e mai vechi in limba romana. Dictionarul limbii romanesti de Scriban, din 1939, sustine ca din corcodusa a derivat corcodus, idee formulata si de DEX, considerand corcodus un derivat regresiv. Dictionarul limbii romane moderne, sub redactia lui D. Macrea, explica invers: pomul fiind mai vechi in limba. Lingvistul Th. Hristea afirma ca raportul dintre perechea corcodusa-corcodus ramane obscur, ca si in cazurile afin-afina, macies-maciasa. Sinonimul regional pentru corcodus, „tarnosliv“ provine din limba slava - „tarnosliva“, dupa unii din bulgara - „tarnoslivka“, dupa altii din sarbo-croata - „stronsljina“. Dar e cert ca etimonul strain in cele doua versiuni este un compus, in care intra „sliva“ - pruna, ceea ce stabileste relatia cu denumirea stiintifica „Prunus cerasifera“. Curios ca Enciclopedia Minerva din 1930 nu inregistreaza acest cuvant atat de cunoscut, cu o mare circulatie. Dictionarul etnobotanic contine doar varietatea „corcodus rosu“, cu varianta denumirii stiintifice „pissardi“ si corcodel. Dictionarul tehnic silvic din 1936 il ataseaza familiei Rozaceelor, definindu-l prun salbatic cu denumirea latina „Prunus insititia“, dar da si un alt titlu din aceeasi familie cu traduceri in alte limbi: prunier-cerise (franc.), visnesliva (rusa). Ne-am oprit doar la aceste doua denumiri inteligibile: prun-cires si visina-pruna. Sinonimul zarzar prezentat de sus-numitul dictionar este un regionalism.

Zarzăr

pom fructifer asemanator caisului, derivat regresiv din zarzara, ce provine din limba bulgara - „zarzala, zarzalija“. Dictionarul lui Saineanu da etimologiile „zeuzalon“ - greaca moderna, „zerdalu“ - turca si faptul ca in grai transilvanean e corcodus. Denumiri stiintifice: Armeniaca vulgaris si Prunus cerarifera (ca a corcodusului). Cu mai multe decenii in urma se fredona un cantec cu refrenul „zarzarica, zarzarea...“

Prof. Arnold HELMAN

Rezervatia codrul secular Slatioara Rarau

omagul (Aconitum paniculatum), floarea pastelui (Anemone nemorosa), vulturica (Hieracium transsilvanicum), piciorul cocosului (Ranunculus carpaticus), sarisoara (Sanicula aenropinea), clopoteii (genul Campanula), orhidee: papucul doamnei ( Cypripedium calceolus), mlastita (Epipactes altropurpurea)

vezi link

GRĂDINA BOTANICĂ MACEA A UNIVERSITĂȚII DE VEST ”VASILE GOLDIȘ” ARAD

link

SALCÂM s. (BOT.) 1. (Robinia pseudacacia) (reg.) acățar, liliac, păsuiele (pl.), rug, vacație, lemn-alb, (Transilv.) acaț, (Ban.) băgrin, (Olt. și Munt.) dafin, (prin Transilv. și Ban.) pănar. 2. salcâm-galben = a) (Laburnum anagyroides) (reg.) bobițel, drob, grozamă, lemnul-bobului; b) (Cytisus nigricans) lemnul-bobului, (reg.) bobițel, drob, grozamă-mare; salcâm-japonez (Sophora japonica) = (rar) soforă, (pop.) salcâm-boieresc, (reg.) acație-boierească; salcâm-mic (Amorpha fructicosa) = (rar) amorfă.

Observație

În alte articole am indicat prin cifre (1), (2), sau diferite semne *, sursa bibliografică a afirmație. După acesaata au fost șterse. Susțin în continuare că este necesară indicarea sursei (cum se face și în lucrările de specialitate) din următoareel motive:

- articolul nu este terminat. Indicarea sursei informează asupra autorului folosit;

- este un reper de orientare pentru ceilalți autori privind vloarea sursei de informție;

- în cazul concret al acestui articol se indică clar sursa bibliiografică fără a se putea crede că alte parți din articol ar avea sursa indicată.--Jean 20 august 2006 01:36 (EEST)

Linkuri

vezi linkBotanist 6 septembrie 2006 13:47 (EEST)

Plante ocrotite în Maramureș

Plante ocrotite în Maramureș

Flora Muntilor Rodnei

Flora cormofitelor este extrem de bogata, fiind semnalate peste 1.100 specii de plante superioare. Endemite specifice masivului sunt: Lychnis nivalis, Festuca versicolor ssp. dominii, Minuartia verna ssp. oxypetala etc. Alte endemite carpatine intalnite si în Muntii Rodnei sunt: Centaurea carpatica ssp. carpatica, Centaurea pinnatifida, Dianthus tenuifolius, Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stephani, Poa granitica ssp. disparilis, Poa rehmannii, Festuca nitida ssp. flaccida, Trisetum macrotrichum, Heracleum carpaticum, talpa-ursului (Heracleum palmatum) etc. Din categoria speciilor rare, amintim: Salix alpina, Salix bicolor, Astragalus penduliflorus, Androsace obtusifolia, Laserpitium archangelica, Conioselinum tataricum, Carex bicolor, Carex lachenalii, Carex pediformis ssp. rhizodes, Kobresia simpliciuscula, Juncus castaneus, Draba fladnitzensis. In locuri mlastinoase vegeteaza si cateva specii relicte glaciare cum sunt: Scheuchzeria palustris, Carex limosa, Carex magellanica ssp. irrigua, Carex pauciflora, Carex chordorrhiza, Empetrum nigrum, Salix bicolor. De asemenea, in perimetrul parcului se intalnesc si specii ocrotite prin lege: floarea de colt (Leontopodium alpinum), ghintura galbena (Gentiana lutea), Gentiana punctata, angelica (Angelica archangelica), sangele-voinicului (Nigritella rubra), tisa(Taxus baccata) etc. Gusa porumbelului sau opaitul muntilor rodnei (Lychnis nivalis) Opaitul Muntilor Rodnei (Lychnis nivalis) este o planta endemica pentru Muntii Rodnei, are o înaltime de 5-10 cm, frunze oblong-lanceolate. Florile sunt mari, poligame, rozacee sau albe. Înfloreste în iulie-august. Vegeteaza între 1820-2200 m altitudine. Prefera locurile pietroase, înierbate si umede. Clopotel alpin (Campanula alpina) Clopotelul alpin (Campanula alpina) este o planta cu flori albastre ce prefera biotopul subalpin si alpin. Omag (Aconitum moldavicum) Omagul (Aconitum moldavicum) este o planta cu flori intens purpurii-violacee sau albastre. Coiful înalt de 1,5-2 cm, tulpina înalta. Se gaseste în vaile montane ale Carpatilor, fiind o specie endemica pentru Muntii Carpati.

Portal MyNature

Portal MyNature

Specii rare

Conioselinum tataricum, Carex bicolor, Carex lachenalii, Carex pediformis ssp. rhizodes, Kobresia simpliciuscula, Juncus castaneus, Draba fladnitzensis

GHIMBÉR s. (BOT.; Zingiber officinale) (reg.) rădăcină-de-piper-alb, ghimbir

unghia găinii Galega officinalis

unghia găinii Lotus corniculatus

Propunere

În discuțiile care au avut loc la „Grădina Cina” s-a pus problema de către BlueMonday a necesității unui articol în care să apară denumirile populare ale plantelor, animalelor în mai multe limbi. Un început de astfel de articol am încercat eu să îl fac. Cum ar funcțona articolul.

1.Denumirile populare ale plantelor se referă fie la denumirea genului (în cazul aceta mai multe specii de plante, de obicei asemănătoare au aceiași denumire poplară) fie la denumirea unei specii.

2. Când denumirea populară se refeă la denumierea genului este clar că toate speciile de plante din respectivul gen sunt cunoscute cu acelaș nume popular

3. Tinând cont că articolul pe a cărui pagină de discuții suntem prezintă numeroase denumiri sinonime pentru aceiași specie de plantă părerea mea este că trebuie scrisă pentru fiecare denumire sursa de unde a afost luată această denumire.

Gen	Specie	Denumirea populară
		În română	În franceză	În italiană	În germană	În engleză	În spaniolă	În protugheză
Lycopodium L.	-	Brădișor(1)	-	-	-	-	-	-
	-	-	-	-	-	-	-	-	-
Selaginella Beauv.	-	Stuțișoară(1)	-	-	-	-	-
	-	-	-	-	-	-	-	-	-
Marchantia	-	-	-	-	-	-	-	-
	Marchantia polimorpha	Fierea pământului(2)	-	-	-	-	-	-	-

Biblografie

1. Ciocârlan Vasile, Flora Ilustrată a României, Editura Ceres, București,2000;

2. Sârbu Anca, Biologie vegetală. Note de curs, Editura Universității din București, 1999.

Observație

Referitor la textul:

"Allium cepa - ceapă, ceapă de sămânță: arpagic, orceag, parpangică, puiac, puiț, șapă "

Allium cepa nu este denumită popular arpagic și nici ceapă de sămânță.

Allium cepa este o plantă bienală. În primul an formezză sămânță. În al doilea an din sămânță se formează arpagicul sau ceapa de sămânță, din care se va forma în ceapa, reluându-se astfel ciclul

Concluzii. Arpagicul sau ceapa de sămânță reprezintă o fază în dezvoltarea speciei Allium cepa și poartă o denumire aparte. Ceapa și arpagicul sunt două noțiuni diferite și nu una cu două denumiri. --Jean 2 ianuarie 2008 11:20 (EET)