Discuție:Mitologie
Geneza miturilor[modificare sursă]
Se vorbeste despre mitologie,ca povestile alcatuitoare nu au corespondenta istorica,asa cum se intampla cu legendele.Este una dintre cele mai mari erori apartinand exegezei.Pentru ca nu este adevarat.Indiferent de continutul mitului,acesta isi trage seva din istoria poporului care l-a creat.Mitul lui Sisif,spre exemplu,este interpretat filosofic de Albert Camus,ca lupta omului cu greutatile vietii,de care omul nu scapa niciodata.Lucrul acesta il spuneau si tracii,atunci cand plangeau la nasterea pruncilor lor.Dar plansul nu se refera la mitul lui Sisif,ci il confirma intr-un fel pe Camus.Fiindca,radacinile mitului,nu se nasc dintr-o interpretare mitologica,[interpretarea pornind deja de la existenta mitului],ceea ce este cu totul altceva,ci de la o anumita realitate,pierduta uneori printre cuvintele descriptive ale definitiilor,acel pacatos de arhetip cu valoare istorica,pe care exegeza se straduieste sa-l gaseasca,dar il pierde intotdeauna.Credeti ca daca Zeus se bate cu Gigantii sau cu Titanii,avem de-a face cu o poveste?Daca cineva va va spune lucrul acesta,va inseala,tot asa cum se inseala singur.Omul acela este incapabil sa vada fenomenul istoric care a generat mitul.Muncile lui Heracles sunt adevarate,in sensul ca fantezia s-a coagulat in jurul unui sambure de istorie.Nu trebuie sa uitati nici o clipa,ca miturile,fac parte din memoria colectiva,datorita lor putem recompune adevarurile istorice,si mai ales,ca ele reprezinta prin fantezia si simbolurile folosite,mentalitatea omeneasca,respectiv,modul de a gandi a fiecaruia dintre noi. ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Vangelis007 (discuție • contribuții) la 9 octombrie 2007 12:39.