Discuție:Dreptul bunicilor la legături personale

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Articolul Dreptul bunicilor la legături personale este un subiect de care se ocupă Proiectul Drept, un spațiu de organizare pentru dezvoltarea articolelor despre drept Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
NeclasificatAcest articol încă nu a fost evaluat pe scala de calitate.
NeclasificatAcest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță.

Sunt bunica unui minor de 8 ani pe care l-am crescut personal de la 11 luni.Copilul mi-a fost incredintat prin hotarare judecatoreasca la doua luni dupa ce se afla la mine in casa.Deoarece parintii nedivortati inca dar separati nu au mai luat legatura cu copilul(practic nu ii mai interesa de copil fiecare avand alta relatie)s-a facut un plasament de urgenta si copilul a ramas la mine.In februarie 2012 fata mea (mama minorului)a deschis actiune judecatoreasca de reintegrarea minorului in familia ei avand un alt sot.Eu personal m-am opus acestui lucru deoarece pe mama minorului nu a interesat-o niciodata copilul.Mama minorului a avut inca din copilarie o serie de internari la diverse spitale de psihiatrie cu diagnostice care mai de care inclusiv cateva tentative de suicid.Teama mea cea mai mare a fost cand a plecat in Anglia in septembrie 2011 ,acolo a cunoscut o familie de englezi "foarte binevoitori"in a o ajuta sa recupereze un copil de care nu ia pasat niciodata.In luna decembrie a aceluiasi an ea impreuna cu sotul sau se plimba pana in Romania cu avionul pentru a recupera copilul si a pleca cu el in Anglia.,lucru pe care nu la putut face deoarece eu m-am opus pentru ca nu stiam unde vor sa duca baiatul.In ianuarie 2012 fata mea se plimba din nou cu avionul in Romania de data asta insotita chiar dr englezoaica,lucru care mi-a atras din nou atentia.In martie 2012 avem prima infatisare si de data asta fata s-a plimbat din nou cu avionul.Acest lucru s-a petrecut la fiecare infatisare ea venind in tara si plecand cu avionul o data sau de doua ori pe luna in functie de cum erau procesele.In final se da verdictul ca minorul sa locuiasca la domiciliul ei in octombrie 2013.De atunci nu pot vedea copilul decat daca vrea ea si nici copilul nu are voie sa planga dupa mine ca nu il mai lasa sa vina sa ma vada.Ea a fost diagnosticata cu sindrom isteric si nu face altceva decat sa manipuleze pe toata lumea si sa provoace suferinta .CUM AS PUTEA SA OBTIN DREPT DE A MA INTALNI CU COPILUL SI DE AS PETRECE SI EL UN TIMP LA EL ACASA FARA SA IL SANTAJEZE MAMA LUI? @@@@