Discuție:Dosarul Albumul

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Hrebenciuc a declarat ca "in timp ce ma aflam la guvern am dat un milion si jumatate, restul de patru milioane de dolari au fost platite de guvernele urmatoare" [1]

Ceea ce nu găsesc în presă este specificarea exactă, ce valoare avea contractul, atunci când a fost semnat de Hrebenciuc. Guvernele de după 1996 au plătit restul de bani (de la 1,5 milioane) de bună voie, sau forțat? Dacă Hrebenciuc s-a angajat ca guvernul să plătească 5,7 milioane, în contractul inițial, atunci s-ar deduce că guvernele următoare ar fi fost forțate prin contract să plătească.

Aici EVZ zice: In realitatea, printr-o comisie rogatorie cu autoritatile franceze, anchetatorii romani au incercat sa blocheze platile, dar acest lucru nu ar fi fost posibil decit daca Bancorex era declarat in faliment. Ceea ce este greu de înțeles sau de crezut. Din moment ce prima tranșă de bani a fost trimisă către o firmă care încă nici nu fusese înființată, iar francezii sunt cei care au descoperit faptul, rezultă că nu ar fi fost greu de convins autoritățile franceze că restul de plăți pot fi oprite, legal, până la clarificarea situației, existând pericolul de continuare a spălării de bani, iar contractul putea fi amânat sau chiar reziliat. Cum nu poți opri niște plăți inițiate către o firmă fantomă? Pensionara care fură un pachet de biscuiți e băgată la pușcărie pentru ani grei de aceeași justiție incapabilă de a opri plăți de milioane către firme fantomă! În plus, din moment ce nu e clar cât s-a obligat să guvernul român să plătească înainte de 1996, se poate presupune că restul de bani au fost plătiți de guvernele următoare de bună voie. Mai ales că dosarul Albumul a fost scos în presă în anul 2000, de puterea de atunci, și avea un efect de campanie electorlală anti-PDSR. Suspiciune întărită de faptul că Adrian Costea, omul PDSR-ului a sfârșit în 2000 prin a-l da în judecată pe Iliescu în scandalul afișelor, adică a fost folosit de noua putere pentru a face câteva procente electorale în plus. Încă în plus de toate acestea, EVZ menționează că plățile au fost făcute prin sponsorizare (adică de bună-voie), nu în urma unui contract! Dacă într-adevăr autoritățile române au încercat să nu mai plătească cele 4 milioane după 1996, atunci de ce nu au relatat lucrul acesta în presă la momentul respectiv, în 1997, 1998, ci tocmai în anul 2000? Deci se poate presupune că, deși dosarul a folosit la atacarea PDSR, de fapt cei care au profitat chiar mai mult decât PDSR-ul au fost cei din Convenția Democrată Română —  Ark25  (discuție) 8 mai 2011 19:01 (EEST)[răspunde]