Discuție:Burebista

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Logo CEE Spring
Acesta este unul din articolele despre istoria din România înaintate la listele de articole pe țări în cadrul concursului Wikimedia CEE Spring 2016.

Am sters pasajul urmator pentru ca este stiintifico-fantastic: "Soția sa era numită Zina (conform unor monede găsite în Transilvania) și era împărăteasă și mare preoteasă a tracilor.

Sfătuitorul său era marele preot Deceneu care i-a învățăt pe traci să trăiască conform Legilor Naturii numite Legile Belagine și decide ca anul 1 să fie anul nașterii lui Zamolxe, 713 î.Hr.. A călătorit în Egipt unde a învățat pe preoții egipteni misterele sacerdotale ale Pelasgilor. Apoi se va întoarce în Dacia, unde, împreună cu Burebista va unifica spiritual și politic tracii."

Nu este bine sa se faca asemenea afirmatii fara o dovada serioasa.Felix Petrar

Aceste informații fac parte dintr-o ficțiune, de fapt un joc pe calculator, numit Getica. Nu știu dacă a mai apărut pe piață. Părea promițător.--Alex:D|Mesaje 1 decembrie 2006 16:11 (EET)
pai da. si eu voiam sa intreb de referinte. a uitat sa le adauge. :) eh. se rezolva. *scoate cartile. se pregateste de copiere masiva* IleanaCosanziana 20 martie 2007 00:42 (EET)

83.166.220.176 a adăugat texte suspecte de copyvio de la http://www.dracones.ro/burebista.html . IulianU 14 iulie 2005 16:32 (UTC)

Explicație necesară[modificare sursă]

Am ales să mă implic în acest articol despre un subiect important al istoriei noastre deoarece a fost lipsit de referințe și prost scris. Subiectul Burebista reprezintă o istorie care, sunt convins, că încă se scrie, deoarece izvoarele antice certe sunt aproape inexistente, istoricii occidentali nu s-au implicat în subiect, istoricii noștri antebelici au fost oareșicum nevoiți să aprofundeze ideea de istorie și națiune română pentru a contracara iredentismul altora și au avut la îndemână metodele științifice disponibile din acea perioadă, iar istoricii români postbelici din perioada comunistă sunt suspectați de protocronism.

Izvoarele antice scrise care există despre Burebista sunt următoarele:

Regele lucra în înțelegere cu el [este vorba de Zamolxis] fiindcă vedea că oamenii ajunseseră [datorită lui] mult mai ascultători decât înainte. Căci supușii lui credeau că [regele] dă poruncile sfătuit de zei. Obiceiul acesta a continuat până în zilele noastre, pentru că mereu se găsea cineva gata să-l sfătuiască pe rege — și acelui om geții îi spuneau zeu. Muntele [unde se afla peștera] a fost socotit sfânt și s-a numit așa. I se zicea Cogaionon și la fel a fost și numele râului care curgea pe lângă el. Pe când domnea asupra geților Burebista — împotriva cărora s-a pregătit să pornească divinul Caesar —, cinstirea mai sus amintită o avea Decaineos.

Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, Burebista, bărbat get, l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci, încât, în câțiva ani, a făurit un stat puternic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut și de romani. Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea și jefuind Thracia — până în Macedonia și Illyria —, a pustiit pe celții care erau amestecați cu tracii și cu illirii [i-a nimicit pe de-a întregul pe boii aflați sub conducerea lui Critasiros și pe taurisci. Spre a ține în ascultare poporul, el și-a luat ca ajutor pe Deceneu, un magician care rătăcise multă vreme prin Egipt, învățând acolo unele semne de prorocire, mulțumită cărora susținea că tălmăcește voința zeilor. Ba încă de un timp fusese socotit și zeu, așa cum am arătat când am vorbit despre Zamolxis. Ca o dovadă pentru ascultarea ce i-o dădeau [geții], este și faptul că ei s-au lăsat înduplecați să taie vița de vie și să trăiască fără vin. Cât despre Burebista, acesta a pierit din pricina unei răscoale, mai înainte ca romanii să apuce a trimite o armată împotriva lui. Urmașii acestuia la domnie s-au dezbinat, fărâmițând puterea în mai multe părți. De curând, când Caesar Augustus a trimis o armată împotriva lor, puterea era împărțită în cinci părți. Atunci însă stăpânirea se împărțise în patru. Astfel de împărțiri sunt vremelnice și se schimbă când într-un fel, când într-altul.

[Acornion al lui Dionysios a condus o solie] pe cheltuiala sa […], călătorind departe, împreună cu tovarășii săi de drum […]; ajungând la Argedava la tatăl [acestuia] și întâlnindu-l, a obținut în același timp de la el bunăvoință pentru oraș [...] și a dezlegat poporul [de tributul datorat]. Devenind apoi preot al Marelui Zeu, a săvârșit cu pietate procesiunile și jertfele, iar din carnea jertfelor a împărțit și cetățenilor. Ales preot al zeului Sarapis, tot așa a susținut cheltuielile după cuviință și cu tragere de inimă. Cum zeul eponim al orașului, Dionysos, nu mai avusese preot de mai mulți ani, iar el fiind aclamat de concetățeni, s-a consacrat acestei slujbe și, luând coroana zeului, pe vremea când Caius Antonius își stabilise aci cartierul de iarnă, a îndeplinit procesiunile și jertfele frumos și măreț, iar carnea le-a dat-o cetățenilor din belșug. Și luând coroana zeilor din Samothrace pe viață, a săvârșit procesiunile și jerfele pentru inițiații misterelor și pentru oraș. Iar mai de curând, devenind regele Burebista cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Thracia și stăpânind toată țara de dincolo de fluviu și pe cea de dincoace, a ajuns și la acesta în cea dintâi și cea mai mare prietenie și a obținut cele mai bune foloase pentru patria sa, vorbindu-i totdeauna și dându-i sfaturi în cele mai importante treburi și atrăgând bunăvoința regelui pentru mântuirea orașului. Iar în toate celelalte prilejuri s-a oferit fără cruțare pentru îndeplinirea solii lor orașului și și-a asumat fără șovăire sarcini primejdioase ca să contribuie în tot felul la binele patriei sale. Și fiind el trimis ca sol de către regele Burebista la imperatorul roman Cnaeus Pompeius fiul lui Cnaeus și întâlnindu-l pe acesta în Macedonia, lângă Heraclea Lyncestis, a dus la capăt nu numai treburile regelui, câștigând buna dispoziție a romanilor față de rege, dar și pentru patria sa a negociat cu foarte frumoase rezultate. Îndeobște, în orice stare a împrejurărilor dăruindu-se cu trup și suflet, luându-și din ale vieții pentru a susține cheltuielile și învigorând din averea sa unele din dregătoriile orașului, el arătă cel mai mare zel pentru ridicarea patriei sale. Așadar, pentru ca și poporul să arate că cinstește pe bărbații cei buni și destoinici și care îi fac bine, Sfatul și Poporul hotărăsc să fie lăudat Acornion al lui Dionysios pentru acestea și să fie încununat la sărbătorile lui Dionysos cu o coroană de aur și onorat cu o statuie de bronz, apoi să mai fie încununat și pe viitor, în fiecare an la sărbătorile lui Dionysos, cu o coroană de aur și să i se dea pentru ridicarea statuii locul cel mai de vază din agora

Apoi, în timpul domniei la goti a lui Burebista, a venit în Gotia Deceneu, pe vremea când Sylla a pus mâna pe putere la Roma. Primindu-l pe Deceneu, Burebista i-a dat o putere aproape regală.

După sfatul acestuia, gotii au început să pustiiască pământurile germanilor pe care acuma le stăpânesc francii …

Comunicând acestea și alte multe goților cu măiestrie, Deceneu a devenit în ochii lor o ființă miraculoasă, încât a condus nu numai pe oamenii de rând, dar chiar și pe regi, căci atunci a ales dintre ei pe bărbații mai de seamă și mai înțelepți pe care i-a învățat teologia, i-a sfătuit să cinstească anumite divinități și sanctuare făcându-i preoți și le-a dat numele de pilleati, fiindcă, după cum cred, având capetele acoperite cu o tiara, pe care o numim cu un alt termen pilleus, ei făceau sacrificii.

Restul poporului a dat ordin să se numească capillati, nume pe care goții îl reamintesc până astăzi în cântecele lor, deoarece i-au dat o mare considerație

Iar după moartea lui Deceneu, ei au avut în aproape aceeași venerație pe Comosicus, fiindcă era tot așa de iscusit.

... restul sunt presupuneri și ipoteze mai mult sau mai puțin științifice.

Pentru a respecta cât mai bine WP:PDVN, am folosit liniile folosite în niște articole scrise recent, care nu pot fi suspectate de protocronism, publicate în surse de încredere și bine referențiate: Valentin Marin, Dunărea de Jos în concepția strategică a lui Burebista, NOEMA vol. IX / 2010 și Liviu Mărghitan, Armatele regilor Daciei (secolele V - I î.d. Hr.), Ziridava XXIV, 2005. Un articol a apărut într-o publicație a Academiei Române, iar celălat în revista de istorie a Muzeului din Arad.

Repet, subiectul este discutabil, considerând că istoria lui e scrisă în mare parte pe bază de presupuneri, dar i-aș ruga pe cei care vor interveni în articol după ce finalizez ceea ce mi-am propus să scriu să o facă cu referințe și argumente serioase. Cele bune, --Silenzio (discuție) 27 decembrie 2015 06:07 (EET)